După cum noi suntem susţinuţi de această slăvită nădejde, tot aşa şi Duhul ne susţine în slăbiciunile noastre. Adesea suntem perplecşi în rugăciunile noastre, căci nu ştim cum să ne rugăm. Ne rugăm egoist, îngust şi în necunoştinţă de cauză. Dar din nou Duhul vine şi ne ajută în slăbiciunile noastre, mijlocind pentru noi cu suspine care nu-şi găsesc exprimarea. În versetul acesta Duhul este Cel care suspină, nu noi, deşi şi noi suspinăm.
Există aici o taină. Noi scrutăm zarea, încercând să vedem nevăzutul, domeniul spiritual în care o mare Persoană şi forţe mari sunt angajate în acţiuni efectuate în folosul nostru. Şi deşi nu putem înţelege, avem parte de o mângâiere şi încurajare nesfârşite ştiind că un suspin poate constitui uneori cea mai spirituală rugăciune.