Insistând că mântuirea este şi pentru Neamuri, şi pentru iudei, Pavel a dat impresia că ar fi fost, din punctul de vedere al Israelului, un trădător şi un renegat. Aşa se explică ardoarea cu care susţine el aici devotamentul său profund faţă de poporul evreu, prin jurământul la care recurge. El rosteşte adevărul. El nu minte. Cugetul său, aflat în părtăşie cu Duhul Sfânt, atestă adevărul spuselor sale.