Mai întâi, el citează cuvântul adresat de Dumnezeu lui Moise: „Mă voi îndura de cine (îmi va plăcea) să mă îndur şi voi avea compasiune pentru cine (îmi va plăcea) să am compasiune" (vezi Exod 33:19). Cine ar putea cuteza să afirme că Cel Preaînalt, Domnul cerului şi al pământului, nu are dreptul să-Şi arată îndurarea şi compasiunea?
Toţi oamenii sunt condamnaţi de propriul lor păcat şi de necredinţa lor. Dacă ar fi lăsaţi de capul lor, ar pieri cu toţii. Pe lângă faptul că face o invitaţie sinceră tuturor oamenilor, Dumnezeu îi alege pe unii din aceşti oameni condamnaţi să fie obiectele harului Său special. Dar asta nu înseamnă că El i-a ales în mod arbitrar pe ceilalţi să fie condamnaţi, căci ei sunt deja condamnaţi, prin faptul că au păcătuit toată viaţa şi au respins evanghelia. Cei care sunt aleşi pot să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru harul Lui. Cei care sunt pierduţi nu pot da vina pe nimeni, decât pe ei înşişi.