Apostolul se confruntă acum cu o problemă teologică de mare profunzime. Dacă Dumnezeu le-a făcut israeliţilor, poporul Său ales pe acest pământ, aceste făgăduinţe, cum putem reconcilia această stare de fapt cu actuala lepădare a Israelului, în folosul Neamurilor, care au fost aşezate în locul lor, la o poziţie de binecuvântare? Pavel insistă că nu este vorba aici de nici o călcare a făgăduinţei din partea lui Dumnezeu, arătând în continuare că Dumnezeu a avut din todeauna un proces de alegere suverană, bazat pe făgăduinţă, şi nu pe descendenţa dintr-o anumită spiţă. Doar pentru că cineva s-a născut în sânul poporului Israel asta nu înseamnă că este, în mod automat, un moştenitor al făgăduinţelor. În sânul poporului Israel Dumnezeu are o rămăşiţă de credincioşi adevăraţi.