V. RĂSCUMPĂRAREA DE CĂTRE BOAZ (4:1-12)
Dimineaţa, Boaz s-a suit la poarta cetăţii, unde stăteau bătrânii şi unde se rezolvau chestiunile de ordin juridic. S-a întâmplat (deşi aceasta nu e o întâmplare, ci o coincidenţă prestabilită divin) ca ruda apropiată să treacă pe acolo chiar în acel moment. Adresându-i-se cu apelativul „prietene" (Textui ebraic din acest verset prezintă particularităţi interesante, în sensul că, în loc să-l pomenească pe nume, îi spune cutare şi cutare) şi rugându-l să stea puţin, Boaz s-a adresat celor zece bătrâni, spunându-le povestea lui Naomi şi Rut. Apoi i-a dat rudei apropiate şansa de a răscumpăra terenul ce aparţinea lui Elimelec, care fusese probabil între timp ipotecat, când Elimelec se strămutase în Moab. Până în acest punct ruda al cărei nume nu este precizat fusese dispusă. Dar când Boaz i-a spus omului că oricine va cumpăra pământul va trebui în acelaşi timp s-o ia în căsătorie pe moabita Rut, el a bătut în retragere, explicând că o atare acţiune i-ar strica moştenirea.
El ar fi fost nevoit să consacre timp şi energii, având grijă de proprietatea lui Rut, existând astfel posibilitatea să-şi fi neglijat propria sa avere. În plus, pământul acesta ar fi ajuns, în final, în mâna moştenitorilor lui Rut, nu în a lui.
Comentând pe margine omisiunii numelui rudei mai apropiate a lui Rut, Matthew Pooie scrie: Negreşit Boaz ştia cum îl cheamă pe acesta şi i s-a adresat pe acest nume. Dar autorul sacru omite acest nume, în parte şi pentru faptul că nu a fost necesar ca numele să fie cunoscut cititorilor. Dar în primul rând l-a omis în semn de dispreţ, ca o pedeapsă dreaptă pentru cel ce, nefiind dispus să perpetueze numele fratelui său, era în pericol de a şi-l pierde pe al său.
Această rudă mai apropiată este considerată de mulţi ca fiind o întruchipare a legii. Zece martori (cele zece porunci) confirmă incapacitatea sa de a-l răscumpăra pe păcătos. „Legea nu poate să-i răscumpere pe cei pe care îi condamnă, deoarece asta ar contraveni propriului său scop." Legea nu putea răscumpăra deoarece era prea slabă, din pricina cărnii (Romani 8:3).
Refuzul rudei mai apropiate de a exercita dreptul de răscumpărare l-a eliberat astfel pe Boaz, care, ocupând locul imediat următor în această ierarhie, putea acum să se însoare cu Rut.