14

Decembrie

DIMINEAŢA

Ei merg din putere în putere. Psalmi 84:7

Ei merg din putere în putere". Sunt numeroase traduceri pentru aceste cuvinte, dar toate implică ideea progresului. Versiunea din Bibliile noastre este suficientă pentru noi în dimineaţa aceasta. „Ei merg din putere în putere". Adică sunt tot mai puternici. De obicei, dacă mergem, mergem de la putere la slăbiciune. Ne începem călătoria cu puteri proaspete, dar, pe măsură ce trece timpul, drumul pare tot mai greu şi soarele arde tot mai tare; ne aşezăm pe marginea drumului, ne odihnim, şi apoi pornim obosiţi mai departe. Dar pelerinul creştin, care a obţinut rezerve proaspete de har, este la fel de viguros după ani de trudă şi drumuri lungi. Poate că nu este tot timpul vesel şi plin de zel ca la început, dar este mult mai tare în adevărata putere. El călătoreşte, chiar dacă mai încet, şi călătoreşte mult mai sigur. Unii veterani cu părul alb sunt la fel de zeloşi şi puternici în adevăr ca în tinereţe; totuşi, trebuie să mărturisim că adesea nu se întâmplă chiar aşa, fiindcă „din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci" (Matei 24:12). Dar acesta este păcatul lor, şi nu este din vina făgăduinţei, care spune că , flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îţi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc"(Isaia 40:30-31). Sufletele arţăgoase se aşează şi se plâng de viitor. „Vai!" spun ei, „mergem din rău în mai rău". Foarte adevărat, puţin credincioşilor, dar mergeţi şi „din putere în putere” Nu veţi găsi niciodată un mănunchi de necazuri care să nu fie legat cu o panglică de har. Dumnezeu va da putere şi bărbăţie umerilor îngreunaţi de povară.

SEARA

Am fost răstignit împreună cu Christos. Galateni 2:20

Prin ceea ce a făcut, Domnul Isus a acţionat ca un reprezentant al publicului, şi moartea Lui pe cruce a fost moartea virtuală a întregului Său popor. Prin El, toţi sfinţii au acordat justiţiei ceea ce se cuvenea, şi s-a făcut o ispăşire pentru păcatele lor în faţa răzbunării divine. Pavel, apostolul neamurilor, se desfăta la gândul că este din poporul ales de Christos, şi că a murit pe cruce în Christos. A fost mai mult decât să creadă această învăţătură. A primit-o cu încredere, sprijinindu-şi speranţa pe ea. El a crezut că, prin meritele morţii lui Christos, a mulţumit dreptatea divină şi a găsit împăcarea cu Dumnezeu. Prea iubiţilor, ce lucru binecuvântat este să te prinzi cu sufletul de crucea lui Christos, şi să simţi: „sunt mort Legea m-a ucis; de aceea, sunt liberat de sub puterea ei. În Garantul meu am învins blestemul, şi în înlocuitorul meu s-a executat asupra mea tot ce putea face legea, fiindcă sunt răstignit cu Isus!" Dar Pavel voia să spună mai mult. El nu numai că a crezut în moartea lui Christos şi şi-a pus încrederea în ea, ci a şi simţit puterea ei prin răstignirea firii lui vechi şi păcătoase. Când vedea plăcerile păcatului, spunea: „nu mă pot bucura de ele. Sunt mort faţă de ele". Aceasta este experienţa oricărui creştin adevărat După ce L-a primit pe Christos, el este mort faţă de lume. Totuşi, deşi este conştient de moartea lui faţă de lume, poate exclama împreună cu apostolul: „însă trăiesc". El trăieşte din plin cu Dumnezeu. Viaţa creştinului este o enigmă. Nici o persoană lumească nu o poate dezlega; nici chiar credinciosul nu o înţelege. Mort, şi totuşi viu! Răstignit cu Christos, dar înviat la o viaţă nouă! Unirea cu Mântuitorul rănit şi suferind, şi moartea faţă de lume sunt lucruri dragi sufletului. O, dacă ne-am bucura mai mult de ele!