4

Ianuarie

DIMINEAŢA

Crescând în har, şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Christos Isus. 2 Petru 3:18

Crescând în har" - nu doar într-o însuşire a harului, ci în tot harul. Crescând în rădăcina harului, credinţa. Să te încrezi în făgăduinţe mai mult decât înainte. Lasă credinţa să crească în plinătate, statornicie şi simplitate. Crescând în dragoste. Cere ca dragostea ta să fie mai adâncă, mai intensă şi mai practică, şi să-ţi influenţeze orice gând, cuvânt şi faptă. Crescând în umilinţă Caută să te aşezi cât mai jos, şi să afli cât mai multe despre nimicnicia ta. Pe măsură ce cobori în umilinţă, caută să te ridici apropiindu-te de Dumnezeu în rugăciune şi într-o relaţie mai strânsă cu Isus. Fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să te facă să „creşti... în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului". Cel care nu creşte în cunoştinţa lui Isus refuză binecuvântarea. Să-L cunoşti pe El este „viaţa veşnică" (Ioan 17:3) şi să te adânceşti în cunoştinţa Lui înseamnă să creşti în fericire. Cel care nu-şi ia timp prea mult să-L cunoască pe Isus nu ştie nimic despre El. Oricine bea din vinul acesta însetează mai tare fiindcă, deşi Christos te hrăneşte, este o hrană de care nu te saturi niciodată. Dacă vei cunoaşte dragostea lui Isus aşa „cum doreşte un cerb izvoarele de apă" (Psalmi 42:1), atunci vei înseta şi tu după adâncimile dragostei Sale. Dacă nu vrei să-L cunoşti mai bine înseamnă că nu-L iubeşti, fiindcă iubirea strigă întotdeauna „mai aproape, mai aproape", îndepărtarea de Christos înseamnă moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aproape. Nu te mulţumi deci cu o cunoaştere mediocră a lui Isus. Caută să cunoşti mai multe despre El în natura Lui divină, în relaţiile Lui cu oamenii, în lucrarea Lui desăvârşită, în moartea Lui, în învierea Lui, în prezenta Lui lucrare de mijlocire şi în viitoarea Lui revenire glorioasă. Apropie-te de cruce, şi caută taina rănilor Sale. Să creşti în dragostea pentru Isus, şi să ai o mai bună înţelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai bună încercare a creşterii în har.

SEARA

Iosif şi-a cunoscut fraţii, dar ei nu l-au cunoscut. Genesa 42:8

Dimineaţă ne-am rugat pentru creştere în har şi în cunoaşterea Domnului nostru Christos Isus; În seara aceasta este bine să ne gândim la o întâmplare similară, şi la faptul că Iosif cel ceresc ne cunoaşte pe noi. Cunoaşterea aceasta era perfectă cu mult timp înainte ca noi să-L
cunoaştem. „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, si în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte să fi fost vreuna din ele" (Psalmi 139:16). Înainte să fi existat în lume, existam în inima Lui. Gând I-am fost duşmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia şi slăbiciunea noastră. Când am plâns cu amar şi căinţă şi L-am văzut ca pe un judecător nemilos, El ne-a privit ca pe nişte fraţi prea iubiţi, şi inima Lui a plâns pentru noi. El nu i-a uitat niciodată pe cei aleşi, ci i-a privit întotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui" (2 Timotei 2:19) este la fel de adevărat pentru risipitorul care paşte porcii ca şi pentru fiul care stă la masă. Dar vai, noi nu ne cunoaştem Fratele Ceresc, şi din necunoaşterea aceasta iau naştere o mulţime de păcate. Ne împietrim inimile în faţa Lui, şi nu îi permitem să intre în dragostea noastră. Nu avem încredere în El şi ne îndoim de cuvintele Sale.,Ne răzvrătim împotriva Lui şi nu îi aducem nici un omagiu. „Soarele Dreptăţii" (Maleahi 4:2) străluceşte cu tărie, dar noi nu II putem vedea. Cerul coboară pe pământ, şi pământul nu îl primeşte. Domnul fie lăudat, zilele acestea s-au sfârşit pentru noi; totuşi, chiar şi acum, ştim puţin despre Isus în comparaţie cu ceea ce ştie El despre noi. Am început să studiem despre El, dar El ne cunoaşte pe deplin. Este o întâmplare fericită că ignoranţa nu este din partea Lui, fiindcă atunci am fi fără speranţă. El nu ne va spune „Nu vă cunosc" (Matei 7:23). El ne va mărturisi numele în ziua revenirii Sale; până atunci, El ni se va arăta aşa cum lumea nu II poate vedea.