1. Mai presus de orice (405),
de credință, de-avânt,
de-orice dar care biruie firea,
{mai presus de minuni,
de tării, de cununi,
mai presus de orice
e iubirea!}

2. Prin credință răstorni
munți înalți și cetăți,
și-ți arunci peste veacuri privirea.
{Dar în cele cerești
ești atât cât iubești.
Mai presus de orice
e iubirea!}

3. Dumnezeu e măreț.
Gem în cale-I furtuni,
se cutremură toată zidirea.
{Dar în susurul blând
Îl auzi murmurând:
Mai presus de orice
e iubirea!}

1. Tot mai frumoasă ești, Iubire (406),
Din zi în zi, din ceas în ceas;
{Și dulcea ochilor privire
mai limpezită Ți-a rămas!}

2. Ce trecătoare-s toate, toate:
Și oameni și-așezări și legi!
{Nimic din ce-i acum nu poate
Să treacă veacurile-ntregi.}

3. Doar Tu, iubire, Tu ai viața
În veșnicii neprinse-n gând,
{Și tot mai tânără Ți-e fața,
Cu cât trec vecii rând pe rând!}

4. Tot mai frumoasă ești, Iubire
Și fiii tăi așa-s mereu!
{Eu nu știu altă fericire,
Dar știu că Tu ești Dumnezeu!}