1. O, Isuse, fața Ta o caut (7)
Chiar în liniștea din zori de zi:
{Caut fața Ta și-al Tău har sfânt,
În jertfa Ta, fericirea mea.}

2. O, Isuse, al Tău sfânt Cuvânt scris
Gândul meu să-l lumineze vreau,
{Cu sfântă și vie credință,
Să întărească-a mea inimă!}

3. O, Isuse, binecuvântează
Lucrul meu, ca și vorbirea mea,
{Dă-mi har să m-asemăn cu Tine
Și ca și Tine să viețuiesc.}

1. Cum aș putea să nu vestesc (30)
Al Tău har, Doamne, mila Ta,
Tu, care cruce-ai suferit
Și pe lemn ai fost răstignit?
Să-mi fie teamă-a Te urma
Și Numele-a-Ți mărturisi?
Între tâlhari Tu ai fost pus
Și-ai fost lovit pentru păcat.
Ca un laș să mă rușinez,
De Împăratul renegat,
Ce fărdelegea mi-a purtat,
Cu sânge m-a răscumpărat?
Da, să se știe pe pământ
Ce mare e iubirea Ta.
Până în clipa când în cer
Noi vom cânta imnul etern.

2. Să se înalțe ruga mea,
Auzi-mi, Doamne, glasul slab,
Dorința mea s-o împlinești,
Spre slava Ta eu să rodesc.
S-ajung eu, oare, a slăbi,
De teamă să nu pot vesti,
Credința a-mi tăgădui,
De Tine să nu pot vorbi?
Când înaintea Ta voi sta,
O, Doamne, ce-aș putea să-Ți spun,
Tu, care-atât ai suferit,
Pe cruce chiar Tu Te-ai jertfit?
Ajută-mă, Tu, Domnul meu,
Pe Tin' să Te vestesc mereu,
În așteptarea clipei când
Toți vom da slavă Mielului.

1. Isuse, eu cu Tine (34) nu-s singur niciodat',
Căci știu că ești cu mine și-atunci sunt mângâiat.
Când rana chinuiește și spini în cale-mi stau,
Prin Duhul, mă-ntărește, ca neclintit să fiu.

2. Când răul mă pândește și când mă simt trudit,
Când lumea mă urăște, când sunt batjocorit,
Isuse-al meu, la Tine cu-ncredere eu vin
Și 'nalț în rugăciune spre Tine-al meu suspin.

3. Că-s singur, n-o pot spune, căci suntem amândoi.
Iar Tu și-n vremuri bune, și-n griji și în nevoi,
Ești veșnic lângă mine și eu Îți pot vorbi;
Cu tot ce am pe suflet la Tine pot veni.

1. În fața crucii-ngenuncheat (38), învăț ce e iubirea,
Învăț că Tu mi-ai câștigat, prin jertfă, mântuirea.
Cu al Tău sânge sfânt vărsat, ființa mi-ai răscumpărat,
Fii binecuvântat!

2. 'Nainte, chiar din veșnicii, Tu Te-ai gândit la mine;
Lumina zilei n-o zării și-am fost iubit de Tine.
Și de la leagăn m-ai iubit: har peste har mi-ai dăruit,
De-aceea fii slăvit!

3. Tot ce am eu și tot ce sunt Îți datorez doar Ție;
De-aceea viața-mi pe pământ doresc a Ta să fie.
Mă dau cu totu-n slujba Ta, Îți dăruiesc inima mea;
Fii Tu stăpân în ea!

1. La însângerata-Ți cruce (45),
Unde pentru noi Te-ai dat,
Al meu suflet Ți se-aduce,
Căci Tu l-ai răscumpărat.

R: O, ce har nespus!
O, ce har nespus,
Să-ți predai ființa-ntreagă
Domnului Isus!

2. Ia-mi, Isuse-ntreaga viață
Și îmbrac-o-n Duhul Sfânt,
Ca să umblu-n sfânta-Ți Față
Ascultând de-al Tău Cuvânt!

3. Las' păcat și-al lumii umblet,
Voia Ta-i plăcerea mea;
Duhul Sfânt reverse-n suflet
Dulce mângâierea Ta!

4. Slăbiciunea mea e mare,
Dar ești Tu tăria mea;
Neclintit în încercare
Pot să fiu prin jertfa Ta!

5. O, ce mare fericire:
Harul Tău e scutul meu!
Cu a Lui sfântă păzire,
Ocrotit voi fi mereu.

1. Când sufletu-mi se-apleacă sub cruce (53) obosit,
Privesc spre Tine, Doamne, spre tot ce-ai suferit.
Și-atunci primesc odihnă, prin jertfa ce-ai adus,
Și noi puteri de viață, să mă ridic mai sus.

2. Când sufletu-mi se frige sub al durerii jar,
Privesc spre Tine, Doamne, spre chinul Tău amar.
Izvoare nesecate din crucea Ta țâșnesc
Și setea-mi arzătoare deplin mi-o potolesc.

3. Când sufletul, de teamă, mi-e prins și zbuciumat,
Privesc spre Tine, Doamne, spre chinul ce-ai răbdat.
Și-atunci primesc lumină și-ncredere și-avânt,
Căci harurile toate în crucea Ta doar sunt.

1. O, Dătătorul vieții (57), eu la picioare Îți stau
Cum sta odată Maria, Cuvântul Tău ascultând,
Când, cufundată în Tine, de Tine se minuna!

2. Al Tău sunt în întregime, căci pentru mine Te-ai dat.
Tu m-ai iubit pân’ la moarte: pe cruce-ai fost răstignit,
Ca să ne scapi din robie, din mâna celui viclean.

3. O, cum apăsau pe Tine, în noaptea neagră de-atunci,
Chinul, durerea și groaza păcatului nostru greu!
Azi însă chinul trecut-a și-odihnă deplin-avem.

1. Rămâi cu mine ne-ncetat (62), Mântuitorul meu!
{Vrăjmașu-mi dă târcoale, dar Tu mă apără!}

2. Cu glasul Tău și Duhul Sfânt, călăuzește-mă;
{Să-mi fii busola vieții și pașii să-mi conduci.}

3. Tu veșnică lumină ești; cu strălucirea Ta,
{Îmi luminează gândul, să nu mă rătăcesc.}

4. A Ta aripă peste mine-ntinde-o necurmat,
{Ca, ocrotit de Tine, în pace să rămân!}

1. În bunătatea Ta ne-asculți (68) a noastră rugăciune
Și inima ne-o ușurezi de orice-amărăciune.
Ne-ntorci privirile mereu spre Tine, Sfinte Tată,
Și prin Cuvânt ne întărești de fiecare dată.

2. Nădejdea Tu ne-o-mprospătezi când vezi că se-ofilește
Și nicio piedică pe drum spre noi nu Te oprește.
Căci bunătatea Ta oricând cu mult mai mult întrece
Căderea-n care-am fost târâți și starea noastră rece.

3. Ești pentru vecii nesfârșiți Izvorul mântuirii
Și peste noi mereu Ți-ntinzi veșmintele iubirii.
În bunătatea Ta răspunzi cu-a harului comoară,
Nicicând Tu nu ne-ndepărtezi și nu ne scoți afară.

1. Să te-asculte Domnu-n ziua de necaz (69) și strâmtorare
Și să-ți ocrotească viața pururi Numele Său mare
Dumnezeul lui Israel, cu-al Său Nume sfânt și mare!

2. Să-ți trimită ajutorul din ’nălțimea Lui cerească,
Cu puterea Lui cea mare, din Sion te sprijinească,
Dumnezeul lui Israel, din Sion, te sprijinească!

3. De-ale tale multe daruri să-Și aducă El aminte,
Să-ți primească-a’ tale jertfe și-arderile tale sfinte,
Dumnezeul lui Israel, arderile tale sfinte!

4. Să-ți dea Domnul totdeauna inima ce-o să-ți dorească,
Planurile tale toate, Domnu’ să ți le-mplinească!
Dumnezeul lui Israel ruga ta s-o împlinească!

5. Atunci fluturând din steaguri vom cânta de biruință,
Domnul Dumnezeul nostru să-ți asculte-a ta dorință.
Dumnezeul lui Israel să-ți asculte-a ta dorință!

1. Ce prieten bun e Domnul! (73) El ne-aude orișicând.
O! Ce mare fericire să-ți verși Lui necazul tău!
Cât de mult adesea pierdem, cât de apăsați suntem
Când nu spunem orice grijă Dumnezeului cel viu!

2. Sunt necazuri și ispite sau o supărare grea?
Să nu-ți pierzi deloc speranța: spune totul lui Isus!
Care alt prieten ca El parte la dureri îți ia?
El cunoaște cât de slab ești: spune totul lui Isus!

3. Ești trudit și plin de grijă, apăsat de greu necaz?
Adăpost să-ți fie ruga, spune totul lui Isus!
Ești disprețuit de lume? Spune-ndată lui Isus!
El în brațe te-ocrotește și te mângâie nespus.

4. Când te vezi în lume singur, părăsit de orice om,
Când primejdia-i mai mare și din greu nu poți să ieși,
Când ești atacat de oameni, lasă totu-n mâna Lui!
El dreptate îți va face: lasă să lucreze El!

5. El nu uită niciodată pe niciunul din ai Lui,
El ne-ajută-n orice luptă și Se roagă pentru noi.
El e viața și lumina, e odihna noastră-aici,
În curând El Se va-ntoarce și ne va răpi în cer!

1. Isus, izvor de mângâiere (87), la Tine vin încrezător,
Sunt copleșit de-o grea durere și-s mistuit de-al ei fior.

R: Isus, Isus, azi vin la Tine, cu-adânci suspine la Tine vin.
Iubirea Ta să mă lumine și să-mi aducă-al Tău alin!

2. Isus, izvor de bucurie, sunt întristat azi de vrăjmași,
Să mă păzești, să-mi dai tărie și-n mâna lor să nu mă lași.

3. Isus, izvor de har și pace, adâncă pace Tu să-mi dai,
Chiar carnea de mi s-ar desface, în duhul meu e cer, e rai!

4. Ascunde viața mea în Tine atunci când lupte grele vin,
Tu, numai Tu, să fii în mine izvorul harurilor plin!

1. Doamne Isuse, ne ascultă ruga (93):
Suntem străini și călători aici;
Ne fii toiag de sprijin totdeauna,
Lumina Ta conduc-ai noștri pași!

2. O, nu lăsa ca să privim la lume
Cu-alte priviri decât de călători!
De cupe-amăgitoare ne ferește;
Să însetăm doar după ape vii!

3. Sfânta nădejde a venirii Tale
Ne-o toarnă-n inimi ca un râu adânc!
Și până când Te vom vedea aevea
Credința să Te simtă lângă noi!

1. Dă vieții mele (130) mai multă sfințire,
Pune-n inima mea un duh râvnitor,
Mai multă credință, stăruință-n har,
Mai multă răbdare, totul ca să-ndur!

2. Să privesc întruna la Mântuitorul,
Jertfa Lui cea sfântă, drumul Lui de Miel,
Marea Lui iubire pentru păcătoși,
Veșnica Lui slavă și venirea Lui!

3. Să iubesc ca Tine, ajută-mă, Doamne,
Iar în rugăciune să nu obosesc;
Cu a' Tale arme să mă înarmezi,
Cu zel și credință Ție să-Ți slujesc.

1. O, Doamne, Te rugăm (152) să ne sfințești Tu,
Prin viața noastră cinste să-Ți aducem;
În fața Ta, noi toți mereu să privim,
Sub ochii Tăi curați, ca sfinți să trăim!

2. În scumpul Tău Cuvânt scris, să ne-ncredem,
Lumină să ne fie El în viață;
„Străini și călători“ aici să umblăm,
Pe Domnul, din cer, zi de zi s-așteptăm!

1. Veghează chiar din zorii dimineții (186),
Când pic de nor nu e pe al tău cer;
Din al tău suflet pot ieși furtuni mari
Ce te-ar putea chiar doborî.

R: Veghează dar! Veghează dar!
Roagă-te ne-ncetat!

2. Veghează și la prânz, când truda zilei
Îți ia privirea de la cerul scump!
Fă-ți rost de clipe când tu singur numai
Cu Domnul tău iubit să fii!

3. Veghează seara-n liniștea deplină:
Gândește câte bunuri ai primit;
Cu mulțumiri te-ndreapt-atunci spre Domnul
Și orice grijă Lui s-o spui!

4. Veghează-n orice loc și-n orice clipă;
Vrăjmașul e la pândă ne-ncetat.
El să pătrundă chiar în viața ta vrea:
Ia seama dar, fii treaz mereu!

1. Al Tău, Doamne Isuse (192), sunt, al Tău, numai al Tău:
Prin scumpu-Ți sânge ce-ai vărsat, Tu m-ai răscumpărat.
Al Tău eu sunt de-a pururi, iubit cu-a Ta iubire;
Prin moartea Ta, mi-ai dat iertare de păcat.

2. Al Tău, Doamne Isuse, sunt, al Tău, numai al Tău:
Cu tot ce am și tot ce sunt doresc al Tău să fiu.
Păcat, Satan și lume în viață-mi n-aibă loc,
Întreagă este-a Ta: domnește Tu în ea!

3. Al Tău, Doamne Isuse, sunt, al Tău, numai al Tău:
Întotdeauna inima-mi să fie-ntreagă-a Ta;
Să-mi fii Tu bucuria, să-mi fii Tu totu-n viață!
Sfințește-mă deplin, numai al Tău să fiu!

1. Doamne, la picioare-Ți bucuroși noi stăm (249),
Ca a Ta prezență să o savurăm.

2. Pacea-Ți ne-nconjoară în acest loc sfânt
Și lumină clară ne dai prin Cuvânt.

3. Te rugăm azi, fă-ne liniștiți, atenți,
S-ascultăm, o, Doamne, ce vrei să ne-nveți!

4. Voia-Ți ne arată, prin al Tău Cuvânt,
S-o-mplinim vrem toată, pe acest pământ!

5. Dă-ne Tu putere să fim cum ne-nveți,
Ca să-Ți dăm mărire prin a' noastre vieți.

1. Tu porți de grijă, Doamne (250), cum ai făcut mereu,
Când noi în rugăciune venim la tronul Tău.
De ce să ne mai temem, să ne îngrijorăm,
Când harul se-nnoiește cu fiecare zi?

2. Ne ostenim în lucru, cuvântul semănăm,
Dar ca el să rodească noi Ți-l încredințăm.
Doar Tu dai biruință Cuvântului vestit:
Ce-am început cu Tine duci Tu la bun sfârșit.

3. Și dacă nu va merge cum noi am plănuit,
Tu vei purta de grijă cum nici n-am bănuit.
De-aceea nu ne temem, lucrăm necontenit.
Curând privi-vom veseli cum ne-ai călăuzit.