Domnul este aproape GBV

Acesta este caracterul nostru, ca și creștini: acela de a fi ca niște oameni care își așteaptă stăpânul, neștiind la ce oră din noapte se va întoarce. Moartea nu mai e stăpânul meu; Hristos este Stăpânul meu. „Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind“ (Luca 12.37)! Ferice de cei care veghează în vederea venirii lui Hristos, care au afecțiuni potrivite Miresei.

„Ferice de robii aceia“ – ei așteaptă. Să remarcăm consecința binecuvântată a acestei atitudini: Hristos a devenit om și a luat chip de rob – El nu va renunța niciodată la slujire. Acum El ne slujește spălându-ne picioarele, însă în cer ne va sluji oferindu-ne orice binecuvântare și orice bucurie. Așa cum am spus adesea, eului îi place să fie slujit, însă dragostei îi place să slujească. La fel ca în cazul unei mame care are un copil bolnav – nu va lăsa pe nimeni să aibă grijă de el în locul ei, căci întreaga ei inimă este implicată în aceasta.

Trebuie ca lămpile noastre să ardă – acesta este caracterul pe care trebuie să-l avem. Hristos ne spune că, după ce ne va lua la Sine, ne va așeza la masă. Aceasta este o imagine care ne vorbește despre faptul că El va întinde masa în ceruri pentru noi, dacă ne găsește veghind.

Creștinii trebuie să aștepte întoarcerea Domnului lor. Apoi, după ce Hristos va împlini totul după voia Lui, îi va așeza la masă și le va sluji. După aceea, fiecare își va primi răsplata potrivit cu osteneala sa, adică El ne va da stăpânire: „Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El“ (2 Timotei 2.12). În felul acesta, Duhul Sfânt așază înaintea noastră nădejdea venirii lui Hristos Însuși, pentru a ne lua la Sine și pentru a ne introduce în savurarea tuturor roadelor iubirii lui Dumnezeu.

J. N. Darby