Domnul este aproape GBV

Într-adevăr, astfel de oameni, când vine prigoana din cauza mărturiei creștine, dau deoparte mărturia lor slabă sau chiar se transformă în dușmani ai adevăraților creștini. Domnul Isus spune că ei se vor poticni îndată. Cuvântul a fost primit îndată cu bucurie, dar tot îndată a fost și respins. Un astfel de om nu are putere de împotrivire când apar încercările. De ce nu are? Pentru că îi lipsesc rădăcinile care îl unesc cu sursa ascunsă de ajutor, harul lui Dumnezeu: „Pentru că nu avea umezeală“ (Luca 8.6).

Pe acești ascultători, chiar dacă terenul inimii le este pietros, i-aș numi ascultători cu inima slabă. Pentru că le lipsesc rădăcinile (orice legătură adevărată cu Hristos, Sursa adevărată de viață), atunci când împrejurările favorabile dispar, aceștia vor fi plini de teamă, devin rapid fără putere și fără sevă și se usucă în ceea ce privește mărturia lor pentru Hristos. Tot entuziasmul creștin și toată verva de reformatori ai lumii vor dispărea sub soarele necazului.

Cei care cred numai pentru un anumit timp și apoi „se leapădă“ (Luca 8.13) vor avea parte de urmări veșnice. Dacă harul lui Dumnezeu nu va reuși să-i trezească din starea lor tristă pe acești mărturisitori lipsiți de viață, vor avea parte de judecată în iazul de foc care arde cu foc și cu pucioasă.

De aceea adresez încă o dată fiecăruia dintre noi întrebarea: Am venit noi cu păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu?

Mai devreme sau mai târziu, problema păcatului nostru trebuie să fie clarificată înaintea lui Dumnezeu. Nu voi avea parte de o pace solidă și constantă până ce nu mă voi supune sub sentința lui Dumnezeu și nu mă voi refugia în lucrarea de ispășire a lui Hristos. Pentru acela care neglijează să facă aceasta pe pământ, întrebarea i se va pune în fața tronului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10). Dar aceasta va însemna pierzarea veșnică.

C. Briem