Domnul este aproape GBV

În ogorul pe care cade sămânța există deja ceva ce nu poate fi văzut din afară: rădăcini de spini care au scăpat de acțiunea plugului. Sămânța cade pe pământ, dar de fapt ea cade pe spini, și apoi o vedem în mijlocul lor. Spinii joacă aici un rol atât de important, încât doar despre creșterea acestora se vorbește. Nu se spune deloc dacă sămânța a crescut și ea. Luca amintește că sămânța a crescut, însă numai pentru a arăta ce succes mare au avut spinii: „Și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o“ (Luca 8.7).

Ochiul spiritual al cititorului vede sămânța ca fiind deja în mijlocul spinilor, deși la început sămânța a căzut numai pe spini. Dacă înțelegem acest aspect, vom putea interpreta ușor parabola.

În acest al treilea exemplu, terenul inimii este deja plin de „spini“, plin de rădăcini rele, înainte ca sămânța să fie semănată. Rezultatul final este: „Și el devine neroditor“ (versetul 22), „și nu aduce rod la desăvârșire“ (Luca 8.14).

Domnul arată aici că este imposibil să aduci rod pentru Dumnezeu, dacă inima este umplută de lume. Dacă un om nu are o inimă sinceră când ascultă Cuvântul, spinii vor crește întotdeauna mai repede și mai înalți decât firul de grâu sau decât orzul, care are o înălțime mică, și vor înăbuși Cuvântul. Luca ne arată că sunt trei influențe care, fie împreună, fie separat, duc la acest rezultat: grija veacului, înșelăciunea bogăției și plăcerile vieții. Deși Cuvântul este auzit și chiar aprobat în inimă, el nu poate produce în inimi credința, viața, pentru că lipsește pocăința, pentru că inimile nu sunt dispuse să o rupă cu lumea.

C. Briem