Domnul este aproape GBV

Dumnezeu a făcut soarele – „luminătorul cel mare“ – în ziua a patra (Geneza 1.14-19), împreună cu luna și cu stelele. Vreme de multe milenii, oamenii s-au închinat soarelui, ca și cum acesta ar fi fost o ființă. Soarele, luna și stelele sunt lucrări extraordinare ale Creatorului, însă a le transforma în idoli este un lucru nebunesc, fiindcă ele sunt doar obiecte materiale create. Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1.5) și, fără El, nimic nu poate subzista, iar totul este întuneric.

Supremația lui Dumnezeu asupra soarelui a fost demonstrată clar atunci când Hristos a fost răstignit între cer și pământ, în timpul celor trei ceasuri când a fost întuneric peste tot pământul. Acesta a fost un eveniment cu totul solemn, când Fiul lui Dumnezeu, care n-a cunoscut păcatul, a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam.

Există mai multe motive pentru care aceasta nu a fost doar o eclipsă. Evenimentul a avut loc în timpul Paștelui, care era în timpul lunii pline (eclipsele au loc la lună nouă); eclipsele nu durează trei ore; iar Luca ne spune că a fost întuneric „peste tot pământul“. Aceasta a fost deci scena intenționată de Dumnezeu, ca nimeni să nu poată privi atunci când păcatele noastre au fost așezate asupra Domnului Isus. Cum ar fi putut cineva privi atunci când Hristos, Mântuitorul, era părăsit de Dumnezeul Său? La scurt timp după aceasta, Domnul nostru binecuvântat Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui Său.

Atunci întunericul și-a avut locul, însă acum privirile noastre trebuie să-L contemple pe Domnul. Cel care Și-a plecat capul sfânt pentru noi pe cruce este Cel care este Steaua strălucitoare de dimineață și care este acum așezat la dreapta lui Dumnezeu. „Dumnezeul care a spus: «Lumină să strălucească din întuneric», El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos“ (2 Corinteni 4.6).

E. Clermont