Domnul este aproape GBV

Pacea este partea noastră, a copiilor lui Dumnezeu, pace atât în privința păcatelor noastre, cât și în privința împrejurărilor noastre. Este adevărat că suntem lăsați încă în această lume plină de dificultăți și de încercări, însă Dumnezeu acționează în așa fel, încât „toate lucrurile lucrează spre binele“ nostru. Cunoașterea acestui lucru ne oferă pace în orice împrejurări, oricât de grele. La fel au stat lucrurile cu Domnul Isus. Cine a fost încercat așa cum a fost El? „Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre“ (Evrei 12.3). Totuși, El a avut întotdeauna pace. Și noi putem avea pacea Lui: „Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine“ (Isaia 26.3).

Este însă important să vedem că „sfatul de pace“ este în întregime între Dumnezeu și Domnul Isus. Din momentul în care începem să ne bazăm pacea pe ceva din noi înșine, o pierdem. Acesta este motivul pentru care atât de mulți credincioși nu au o pace stabilă. Nimic din ce nu este întemeiat doar pe Dumnezeu nu poate dura. Cum putem avea o pace stabilă? Doar având-o în felul hotărât de Dumnezeu, fără să o bazăm pe ceva din noi înșine – nici măcar pe lucrarea Duhului în noi, ci pe ceea ce Hristos a lucrat cu totul în afara noastră. Atunci vom cunoaște pacea – vom fi conștienți de nevrednicia noastră, însă vom avea pace. Dumnezeu Își găsește odihna doar în Hristos, și la fel stau lucrurile și cu noi, copiii Săi. Cu cât înțelegem mai mult întinderea și caracterul răului care este în noi și în jurul nostru, cu atât vom descoperi mai mult că ceea ce Domnul Isus este și ceea ce El a lucrat reprezintă singura temelie pe care ne putem odihni.

E. Dennett