Domnul este aproape GBV

Cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul, și el devine neroditor.

Matei 13.22

Exemplul tânărului bogat ne arată influența negativă a bogăției, de fapt iubirea pentru lumea aceasta. Acel tânăr auzise vorbindu‑se despre Isus, fapt care a avut o anumită influență asupra sa. Așa că a venit la Domnul, pentru a afla ce trebuie să facă pentru a primi viața eternă. Din fire, el avea un caracter plăcut, dar n‑a putut face față încercării la care fusese supus de Învățătorul, anume să vândă toată averea sa, să o dea săracilor, să părăsească totul și să‑L urmeze. Înșelăciunea bogăției a înăbușit Cuvântul. Nici dorința sa de a avea viață eternă și nici asigurarea Domnului cu privire la o comoară în cer nu au mișcat inima tânărului, încât să‑l determine să renunțe la bogăția pe care o avea. Astfel, tânărul a „plecat întristat, pentru că avea multe proprietăți“ (Matei 19.16‑22).

Când împăratul a făcut nuntă fiului său și a invitat oamenii la nuntă, asigurându‑i că totul este gata, cei invitați nu au venit (Matei 22; Luca 14). Ei au auzit invitația, dar nu i‑au dat curs. Ce i‑a împiedicat să vină? Lucrurile normale ale lumii! Desigur, nu este interzis să cumperi un ogor și să te duci să‑l vezi. Nu este nimic rău în a cumpăra boi și a‑i încerca. Este absolut onorant să te căsătorești, fiind de fapt voia lui Dumnezeu pentru om. Dar a le așeza pe toate acestea împotrivă – respingând invitația împăratului – face din ele spini. Pentru că aceste lucruri, legitime în sine, au ocupat primul loc în inimile lor, ele au devenit spini și au înăbușit Cuvântul harului. Inima lor este plină cu mii de lucruri din această lume și astfel refuză oferta harului lui Dumnezeu – iar aceasta spre pierzarea lor veșnică.

Dar toate acestea ne vorbesc și nouă, care suntem copiii lui Dumnezeu. Ne mirăm câteodată că bucuria noastră în Domnul și în binecuvântările cerești este atât de mică și că preocuparea cu Cuvântul lui Dumnezeu este atât de obositoare și fără rod. Motivul ar putea fi spinii pe care îi îngăduim în inimă. Cu cât acordăm mai mult spațiu în inimile noastre lucrurilor care nu sunt de la Tatăl, ci din lume, cu atât mai lipsită de rod va fi viața noastră pentru Dumnezeu. De aceea, să fim atenți să nu scuzăm principiile lumești care‑și găsesc tot mai mult loc în viața noastră!

C. Briem