Domnul este aproape GBV
Împăratul l‑a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul l‑a sărutat pe Absalom.
Pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l‑a sărutat mult. Și fiul i‑a spus: „Tată, am păcătuit“.
2 Samuel 14.33; Luca 15.20,21
Istoria relației lui David cu fiul său Absalom este una tristă, însă plină de lecții importante pentru noi. După ce Absalom l‑a ucis pe fratele său Amnon, a fugit la Gheșur, unde a stat trei ani (2 Samuel 13.28‑34). În acest timp, David tânjea să‑și vadă fiul. Ioab, observând această dorință a lui David, a mijlocit pentru întoarcerea lui Absalom, iar David a acceptat. Absalom s‑a întors, însă au trecut doi ani până să‑l vadă pe David; iar acum, chemat de tatăl său, „a venit la împărat și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul l‑a sărutat pe Absalom“. Din exterior, totul era bine și se părea că împăcarea fusese realizată, însă lucrurile nu stăteau deloc așa. Starea reală de lucruri s‑a manifestat în următorii ani, culminând cu o conspirație a lui Absalom împotriva tatălui său, care în cele din urmă l‑a târât pe fiul răzvrătit la moarte.
Cât de diferită a fost, spre deosebire de aceasta, întâlnirea fiului risipitor cu tatăl său! Acolo putem observa o mărturisire reală și o primire plină de dragoste.
Avem nevoie de sinceritate în relațiile noastre în familie, în căsătorie și în locurile de închinare. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Nu ne putem bucura împreună de Cina Domnului, nici de o părtășie fericită în unitate de inimă, dacă nu există sinceritate. Cât de important este ca împăcarea să fie reală și sinceră! Dacă lucrurile nu stau așa, mai devreme sau mai târziu vor fi consecințe negative.
A. Blok