Domnul este aproape GBV

Cineva îmi spunea mai demult că nu‑i place cuvântul har și că preferă cuvântul dragoste, care, după părerea lui, deși are sensuri similare, ar fi cu mult mai potrivit. Aceasta este o greșeală, fiindcă semnificația cuvântului har merge mai departe decât cea a cuvântului dragoste. Omul iubește ceea ce în ochii lui este, într‑un fel sau altul, vrednic de iubit, considerând totodată că Dumnezeu ar iubi la fel. De aceea își zice în sinea lui: «Trebuie să mă întorc la Dumnezeu într‑o zi și să încerc să fiu vrednic de dragostea Lui, iar atunci mă va iubi și El». Însă harul lui Dumnezeu este exact contrariul acestei gândiri. Nu există nimic în lume ca harul pur al lui Dumnezeu.

Odată am pus întrebarea: «Ce înseamnă harul?». «Harul înseamnă îndurare», a venit un răspuns. Este adevărat că dragostea lui Dumnezeu și îndurarea lui Dumnezeu sunt amândouă nespus de minunate – „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos“ (Efeseni 2.4,5). Prin urmare, îndurarea și dragostea lui Dumnezeu sunt în har, adică într‑o favoare absolut nemeritată. Totuși, harul lui Dumnezeu merge mai departe și depășește orice putere de gândire omenească.

Să presupunem că un criminal stă înaintea judecătorului. Îndurarea arătată lui ar fi un lucru măreț, însă ca inima judecătorului să arate dragoste față de un om atât de nevrednic ar fi cu adevărat o minune. Dar cum ar sta lucrurile dacă judecătorul l‑ar iubi atât de mult pe acel sărman vinovat, încât să ia locul lui, să sufere pedeapsa deplină pentru fărădelegea lui, iar pe condamnat să‑l trimită la locuința sa și să‑i spună că tot ceea ce este acolo îi aparține? Unde am putea găsi așa ceva printre fiii oamenilor? Gloria unui astfel de har Îi aparține doar lui Dumnezeu. Să vestim cu toată puterea acest har minunat al lui Dumnezeu!

C. Stanley