Domnul este aproape GBV

Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui.

Matei 13.24

„Omul“ care a semănat sămânță bună în ogorul lui este Fiul Omului; nu se spune „Hristos“. Titlul de „Fiul Omului“ presupune respingerea Sa ca Mesia al poporului Său pământesc și înălțarea Sa la dreapta lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care doar în această parabolă, a neghinei, se vorbește despre ogor ca fiind „ogorul lui“ (versetele 24 și 27). În parabola anterioară, cea a semănătorului, nu este folosită această expresie.

Acum El vorbește despre ogorul Lui și explică: „Ogorul este lumea“ (versetul 38). Prin aceasta înțelegem că lumea întreagă (în limba greacă: „kósmos“) Îi aparține Lui. Dar oare nu I‑a aparținut întotdeauna Lui? Desigur, ca și Creator, El este deținătorul de drept al tuturor lucrurilor pe care le‑a creat. Dar ceea ce este deosebit aici este faptul că El, ca Om, ca Fiu al Omului, a câștigat lumea prin moartea Sa pe cruce, la Golgota. Aici se prefigurează moartea și învierea Domnului.

Când L‑au văzut venind în via Sa, iudeii, plini de ură, au spus despre El: „Acesta este moștenitorul; veniți să‑l omorâm și să luăm în stăpânire moștenirea lui!“ (Matei 21.38). Conform planului lui Dumnezeu, Lui, ca Fiu al Omului, trebuia să‑I aparțină nu numai via – Israel – ci și întreaga lume (Evrei 1.2; 2.5‑8). El i‑a cumpărat cu prețul sângelui Său nu numai pe cei care cred în El (1 Corinteni 6.20; 7.23; Apocalipsa 5.9; 14.3,4), ci și pe toți ceilalți oameni, chiar și pe învățătorii falși, care L‑au tăgăduit ca Stăpân al lor (2 Petru 2.1). „A cumpăra“ nu înseamnă același lucru cu „a răscumpăra“. „A cumpăra“ înseamnă obținerea drepturilor asupra a ceea ce a fost cumpărat și subliniază efectul lucrării Sale.

Prin moartea Sa, Domnul Isus a câștigat drepturi asupra tuturor oamenilor, asupra întregii lumi, ca loc în care trăiesc acești oameni. Sunt recunoscute oare aceste drepturi? De către foarte puțini! Cei mai mulți oameni nu se preocupă cu drepturile Celui care i‑a cumpărat. Ei sunt de părere că își aparțin lor înșiși. Ei gândesc că lumea (sau cel puțin o parte din ea) le aparține lor și că pot proceda cum doresc cu ceea ce le aparține. Dar se înșală: lumea Îi aparține lui Hristos și ei vor da cândva socoteală înaintea Lui pentru faptul că s‑au amestecat în drepturile Sale.

C. Briem