Domnul este aproape GBV
Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.
Romani 12.1
Expresia „căci cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine a fost sfătuitorul Lui? sau cine I‑a dat Lui întâi, ca să‑i fie dat înapoi?“, cu care se încheie Romani 11, concentrează unele dintre cele mai frecvente întrebări ridicate în rândul creștinătății. O mulțime de predici, de cărți și, iată, de pagini de calendar au încercat și încă încearcă să răspundă la ele. Totuși, răspunsul lui Dumnezeu este redat sub forma unui îndemn, în câteva cuvinte, în primele două versete din Romani 12, și este bazat pe dragostea și pe îndurarea lui Dumnezeu care ne‑a dăruit măreața mântuire prezentată de Pavel. Cât de mult ne mângâie și ne animă faptul că Dumnezeu este pentru noi și că, pentru a dovedi acest lucru, nu L‑a cruțat pe Fiul Său, ci L‑a dat pentru noi toți (Romani 8.31,32)!
Dacă avem un simțământ real al acestor lucruri în sufletul nostru, următorul pas decurge de la sine: trebuie să ne aducem trupul – în mod practic, tot ceea ce suntem – ca o jertfă vie. Dacă Domnul Isus, asupra Căruia moartea n‑a avut niciun drept, a murit pentru noi, trebuie să ne dăm și noi viața – asupra căreia El are toate drepturile – ca jertfă pentru El.
Expresia „să aduceți“ este, în limba greacă, la timpul aorist, desemnând ceva ce, odată înfăptuit, rămâne adevărat pentru totdeauna. Să ne gândim la cei care aduceau jertfe în Vechiul Testament; aceștia nu‑și mai puteau lua jertfele înapoi odată ce acestea ajungeau pe altar. Tot așa, nici noi nu putem renunța, nici nu ne putem retrage odată ce ne‑am adus trupurile ca jertfă pentru Dumnezeu; acesta este un angajament care durează întreaga noastră viață și de care Domnul și Mântuitorul nostru este pe deplin vrednic.
Bineînțeles, nu putem face acest lucru într‑un fel neglijent, la fel ca cei menționați la sfârșitul Vechiului Testament, care Îi aduceau lui Dumnezeu ca jertfe animale betege și bolnave (Maleahi 1.8). Slujirea noastră trebuie să fie făcută potrivit naturii Sale sfinte și cu singurul scop de a‑I fi plăcuți Lui. Această slujire nu este opțională, ci este înțeleaptă (logică) pentru toți creștinii, dacă ei doresc cu adevărat să cunoască și să facă voia Lui. Ce provocare pentru noi!
S. Attwood