Domnul este aproape GBV

Simțim în acest verset impulsionarea de a renunța la lucrurile care sunt pe pământ și de a ne atașa de cele de sus. Și face acest lucru motivându‑ne din două părți. Prima este că „am murit“ față de această viață în carne, de care se legau vinovăția și condamnarea noastră și unde dominau păcatul și puterea vrăjmașului. Pentru credință și, de asemenea, înaintea lui Dumnezeu, noi am murit față de această viață, în virtutea faptului că Hristos a murit pentru noi.

A doua parte a impulsionării constă în faptul că noi avem o altă viață, viața lui Hristos Însuși, iar această viață se află acolo unde este El, „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“. Prin urmare, este o viață spirituală, cerească, nepieritoare – viața lui Hristos – ceea ce o separă în mod clar și categoric de lucrurile pământești. Lucrurile care aparțin acestei noi vieți trebuie să corespundă naturii ei noi, de aceea ele nu pot fi decât lucruri de sus. Hristos, după ce Și‑a împlinit lucrarea, a dispărut din lume: „Lumea nu Mă va mai vedea“, ne spune Domnul nostru (Ioan 14.19). El a fost glorificat în Dumnezeu; și, după ce a împlinit planurile lui Dumnezeu, a intrat în gloria divină ca Om, iar acolo El rămâne ascuns ochilor celor din lume, până în ziua manifestării Lui glorioase. Iar viața pe care noi o deținem, care este Hristos Însuși, este ascunsă chiar în locul în care Se află El.

Hristos, viața noastră! Această viață ne aparține! Este viața pe care o avem aici, pe pământ, dar prin care noi suntem legați de cer, de Dumnezeu Însuși. Cât de jalnice par lucrurile de pe pământ în comparație cu această viață ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Iar noi ne putem bucura de această viață savurând Persoana ei cerească și divină! Câtă bucurie, câtă pace, câtă fericire găsește sufletul care are conștiența posesiei acestei vieți în Hristos! Un astfel de suflet este cucerit de contemplarea lucrurilor de sus.

H. Rossier