Domnul este aproape GBV
Să nu mâncați nicio grăsime de bou sau de oaie sau de capră. Și grăsimea animalului mort și grăsimea a ceea ce este sfâșiat de fiare să fie întrebuințată la orice alt lucru, dar nicidecum să n‑o mâncați.
Levitic 7.23,24
Grăsimea este simbolul puterii voinței. Însă din ce rezultă voința noastră? Din sentimentele inimii. «Vreau ceea ce iubesc și de aceea acțiunile mele sunt determinate de cerințele și de dorințele inimii mele.» Cine are drept asupra sentimentelor inimii? Găsim răspuns în Deuteronom 6.5. Creatorul i‑a întocmit pe oameni, El i‑a creat pentru Sine Însuși și cere ca ei să‑L iubească din toată inima. Omul trebuie să‑L iubească pe Dumnezeu din toată inima sa și cu tot sufletul său, iar în Luca 10.27 și în Marcu 12.30, Domnul Isus adaugă: „Din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“.
Dumnezeu are drept asupra voinței oamenilor. Este clar că o creatură trebuie să asculte, nu să fie mânată de propria voință. De aceea Dumnezeu spune despre grăsime că trebuie să fie numai pentru El, iar aceasta în mod deosebit la jertfa de pace, care ne vorbește despre Domnul Isus, despre puterea voinței Sale exprimată prin moartea Sa, despre sentimentele inimii Sale pe când înfăptuia lucrarea de pe cruce. El a fost ascultător până la moarte de cruce. În Ioan 14.31, Domnul ne mărturisește: „Eu Îl iubesc pe Tatăl“.
Dumnezeu ne‑a ilustrat în Exod 21 un frumos tablou al robului evreu. După ce va fi slujit șase ani, robul avea dreptul să fie eliberat. Dar, dacă stăpânul său îi oferise o soție și avea copii, el avea libertatea să aleagă să nu plece: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să plec liber“ (versetul 5); atunci el lăsa să i se străpungă urechea, ca semn că voia să rămână pentru totdeauna rob. În aceasta Îl vedem pe Domnul Isus. De ce S‑a dat pe Sine Însuși? Din iubire! El mă iubește pe mine personal și de aceea, din dragoste pentru mine, a mers la cruce. El îi iubește pe toți ai Săi: „Hristos a iubit Adunarea și S‑a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5.25). El L‑a iubit pe Tatăl și, din dragoste pentru Tatăl, S‑a dat pe Sine, ca să‑L slăvească pe El. Și, pentru că „dragostea lui Hristos întrece orice cunoștință“, după cum ne spune Efeseni 3.19, ea este pentru Dumnezeu mult prea prețioasă, iar pentru noi mult prea mare, așa că n‑o putem pătrunde. De aceea grăsimea trebuia jertfită numai lui Dumnezeu!
H. L. Heijkoop