Domnul este aproape GBV

Adresându‑se credincioșilor care fuseseră împrăștiați din cauza persecuției din Ierusalim și din împrejurimi, Petru nu le spune că dificultățile lor se încheiaseră, ci îi încurajează că erau păziți prin puterea lui Dumnezeu. Cât de infinit mai bine era pentru ei să treacă prin greutăți păziți de un Dumnezeu plin de dragoste, în care își puseseră încrederea, decât să se bucure de falsul simțământ al unei siguranțe oferite de împrejurări favorabile!

Lumea este ușor de impresionat prin manifestări false de putere, pe care ea le numește, precum samaritenii impresionați de magia lui Simon, „puterea cea mare a lui Dumnezeu“. Adevărata putere a lui Dumnezeu însă nu se găsește în așa ceva, ci în adevărul despre lucrarea Sa măreață de mântuire prin Hristos.

Această putere a lucrat în fiecare dintre noi, cei care am crezut (Romani 1.16). Și, spre deosebire de orice fel de putere naturală, ea nu slăbește, nici nu scade odată cu trecerea timpului. Ea își are sursa în Dumnezeul care nu Se schimbă, și aceeași putere care ne‑a mântuit este cea care ne păzește astăzi. Mai mult, pe măsură ce ne predăm lucrării Duhului Sfânt în noi, putem, prin harul lui Dumnezeu, să manifestăm această putere prin trăirea pentru El. În 2 Corinteni 4.7 ni se spune că „avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca nespusa mărime a puterii să fie a lui Dumnezeu, și nu de la noi“.

Fie ca toți să recunoaștem măreția puterii lui Dumnezeu prin care am fost mântuiți! De asemenea, să fim încurajați de faptul că aceeași putere ne păzește astăzi și, pășind cu credință înainte, să‑I dăm glorie prin umblarea noastră!

E. Clermont