Domnul este aproape GBV

Ce lucru minunat că Dumnezeu ne înțelege nevoile pe care le avem! El știe că ne temem adesea și, pentru că dorește să ne încredem în El, ne încurajează să nu ne fie frică. Cineva a remarcat că expresia „nu te teme“ se găsește de trei sute șaizeci și cinci de ori în Scriptură, câte una pentru fiecare zi a anului. Dumnezeu știe cât de mult ne înfricoșăm, de câte ori panica aproape că ne paralizează, și de aceea ne‑a pregătit resurse și în această privință. Un exemplu ni‑l oferă instrucțiunile pe care El i le‑a dat lui Israel în privința războiului: cei care se temeau nu erau obligați să lupte (Deuteronom 20.8). Vedem, de asemenea, ce răbdare a avut Dumnezeu cu Ghedeon și cum i‑a răspuns cererilor lui cu privire la lâna așezată în arie, după care l‑a încurajat cu interpretarea visului avut de un soldat vrăjmaș (Judecători 6 și 7). Ce minunate sunt lucrările lui Dumnezeu cu privire la noi, răbdarea cu care El Se poartă și felul cum înțelege slăbiciunile noastre!

Avem noi însă aceeași înțelegere, aceeași îndurare și aceeași grijă față de frații și surorile noastre, atunci când ei manifestă frică sau slăbiciune? Pavel a spus: „Dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să se poticnească“ (1 Corinteni 8.13). În Romani 15.1,2 suntem îndemnați „să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire“. De asemenea, trebuie să ridicăm „mâinile obosite și genunchii slăbiți“ (Evrei 12.12). Cu siguranță că nu avem toți aceeași măsură de credință, însă cel care are credință trebuie s‑o exercite potrivit cu măsura primită de el de la Domnul, recunoscând că ea este primită de la El. Alături de aceasta, trebuie să existe atitudinea de „smerenie, unul considerându‑l pe altul mai presus de sine însuși, […] ca acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus“ (Filipeni 2.3‑5).

A. Blok