Domnul este aproape GBV

Evanghelia după Ioan ni‑L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiu al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl și ca trăind într‑o dependență constantă de El. Această dependență a fost manifestată nu doar prin felul în care a acționat, ci și prin faptul că a acționat la timpul hotărât de Tatăl.

În capitolul 2, mama Sa i‑a spus că vinul de la nuntă se terminase. Sugestia ei ca Domnul să rezolve cumva această problemă a fost respinsă de El, fiindcă timpul Său nu venise încă. El nu a dat ascultare acestei sugestii, pentru că a așteptat călăuzirea Tatălui Său. Când a venit timpul potrivit, a făcut o minune și a oferit un vin nou.

În capitolul 7, frații Săi I‑au cerut să Se suie la Ierusalim, ca să Se arate pe Sine lumii. Domnul a respins această gândire carnală, fiindcă, din nou, timpul Lui nu venise încă. Peste câteva zile, El S‑a suit la sărbătoarea Corturilor, fiindcă atunci venise timpul Tatălui Său. Însă nu S‑a suit „pe față, ci ca pe ascuns“ (Ioan 7.10).

În capitolul 11, Marta și Maria I‑au transmis Domnului că fratele lor era bolnav. Din nou El a așteptat și n‑a acționat îndată. Abia la două zile după ce Lazăr murise a plecat în Betania pentru a‑l învia dintre morți, pentru că atunci sosise timpul pentru aceasta.

Avem privilegiul ca, în timp ce contemplăm purtarea Domnului nostru, să învățăm de la El. Să fim treji și să așteptăm întotdeauna călăuzirea cerească, chiar dacă Dumnezeu poate folosi uneori remarcile oamenilor pentru a ne descoperi voia Sa!

M. Vogelsang