Domnul este aproape GBV
Și ați uitat de tot îndemnul care vă vorbește ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El; pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care‑l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care‑l primește“.
Evrei 12.5,6
Acest text este unul pe care de multe ori încercăm să‑l ocolim, pentru că, de fapt, îl înțelegem sau îl aplicăm greșit. În realitate, el este foarte încurajator, fiindcă ne amintește de mâna plină de dragoste a lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Împreună cu versetele 7‑11, acest text vorbește despre necesitatea de a ne supune disciplinării lui Dumnezeu. Noi socotim disciplinarea a fi același lucru cu pedeapsa, însă aici nu se vorbește despre așa ceva. De fapt, pentru cel credincios, Domnul Isus Hristos a purtat pedeapsa la cruce. Deci, din acest punct de vedere, nu mai există pedeapsă pentru noi, ci doar disciplinare din partea unui Tată a Cărui inimă este plină de dragoste față de copiii Săi.
Disciplinarea include formare, creștere și instruire. Având patru copii, a trebuit să‑i formez, să‑i instruiesc, să‑i disciplinez. Nu m‑am apucat să‑i disciplinez pe copiii vecinului meu, chiar dacă aceștia ar fi avut multă nevoie de așa ceva și chiar dacă mi‑ar fi plăcut uneori s‑o fac. Responsabilitatea mea a fost să‑mi educ propriii copii în teama și în învățătura Domnului. Printr‑o disciplinare aplicată cu consecvență și în dragoste, copiii mei au învățat că eu îi iubesc și, de‑a lungul anilor, acest lucru le‑a oferit încredere și siguranță în ce privește dragostea mea pentru ei. La fel stau lucrurile referitor la mâna plină de dragoste a Tatălui nostru ceresc. Poate că nu ne bucurăm sau poate că nici măcar nu apreciem disciplinarea Lui la momentul respectiv, însă mai târziu ajungem să fim recunoscători pentru felul în care El a lucrat în viața noastră. „Domnul îl disciplinează pe acela pe care îl iubește.“ Să nu ne împotrivim mâinii pline de dragoste a Tatălui, ci să ne lăsăm formați și încurajați de ea!
T. Hadley, Sr.