Domnul este aproape GBV
Da, pe calea judecăților Tale, Doamne, Te‑am așteptat; sufletul nostru dorește Numele Tău și amintirea Ta. Sufletul meu Te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu Te caută devreme.
Isaia 26.8,9
Aceste versete constituie răspunsul sufletelor celor credincioși față de Jertfa măreață a Domnului Isus zugrăvită în Isaia 53; ei doresc fierbinte să preamărească numele binecuvântat al Răscumpărătorului și să țină cu credincioșie un memorial, spre onoarea Celui despre care profetul anunța: „Domnului I‑a plăcut să‑L zdrobească; L‑a supus suferinței […] Și‑a dat sufletul la moarte și a fost numărat cu cei fărădelege; și a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei fărădelege“.
Sufletul este sediul simțămintelor, al afecțiunilor, al dorințelor inimii. Domnul Isus a fost afectat în profunzimea sufletului Său, în adâncimile Sale de nepătruns; El a suferit la cruce dincolo de înțelegerea noastră. De aceea, sufletele ne sunt atinse atunci când medităm la jertfa Lui măreață. Inimile noastre tânjesc după aducerea‑aminte de El.
Totul în jur este întuneric – nu există nicio înțelegere cu privire la minunea lucrării mărețe de răscumpărare, nicio recunoaștere a gloriei Domnului nostru. Cât de scumpă, prin urmare, este amintirea de El, la frângerea pâinii! Cât de perfect răspunde ea la dorința sufletului nostru după Numele Său prețios! Să răspundem deci la dorința Lui de a ne aminti de El și să facem acest lucru cu adorare, laudă și mulțumire: „Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El“ (1 Corinteni 11.26).
L. M. Grant