Domnul este aproape GBV

În relația lui Moise cu „femeia etiopiană“ avem o imagine a acelei taine minunate care este unirea dintre Adunare și Capul ei, Hristos. Lucrările suverane ale harului stârnesc împotrivirea celor care se situează pe terenul relațiilor naturale și al privilegiilor după carne. Știm, din învățătura Noului Testament, că extinderea harului către națiuni a produs cea mai înverșunată și mai teribilă ură a iudeilor. Ei nu au fost de acord cu un asemenea lucru, nici nu au crezut în el, ba, mai mult, nici nu au vrut să audă de el. Găsim o aluzie absolut remarcabilă cu privire la acest subiect în Romani 11.30,31.

Acesta este exact lucrul simbolizat în istoria lui Moise. Mai întâi, el s‑a prezentat pe sine lui Israel, fraților săi după trup. Ei însă, în necredință, l‑au respins, l‑au alungat și nu au vrut să aibă de‑a face cu el. Acest lucru a devenit, prin suveranitatea lui Dumnezeu, ocazia de a arăta îndurare unei străine, căci în această perioadă a lepădării lui Moise de către Israel, el a format o unitate cu o femeie dintre națiuni. Împotriva acestei unități au vorbit Miriam și Aaron, iar împotrivirea lor a adus judecata lui Dumnezeu. Miriam a ajuns leproasă – imagine a ceea ce este întinat – devenind astfel un obiect al îndurării manifestate față de ea în urma mijlocirii chiar a aceluia împotriva căruia ea vorbise.

Imaginea aceasta este completă și cu totul izbitoare. Iudeii nu au crezut în adevărul glorios cu privire la îndurarea acordată națiunilor și, în consecință, mânia s‑a abătut asupra lor. Însă, în viitor, vor fi aduși și ei în binecuvântare, pe același temei al simplei îndurări, la fel cum au fost aduse națiunile. Acest lucru este foarte umilitor pentru cei care caută să se plaseze pe terenul promisiunilor și al privilegiilor de ordin național; însă așa a hotărât Dumnezeu, în înțelepciunea Sa de ordin dispensațional.

C. H. Mackintosh