Domnul este aproape GBV
Crucea (2)
Și, purtându‑Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii“, care în evreiește se numește „Golgota“, unde L‑au răstignit.
Ioan 19.17
Orice chestiune cu privire la bine și la rău a fost rezolvată la cruce. Cerurile noi și pământul nou se întemeiază pe cruce. Dar, deși toate binecuvântările omului țin de ea, totuși „Mielul lui Dumnezeu“ a fost mai întâi pentru gloria lui Dumnezeu, pentru El Însuși și potrivit cu ce este El.
Este un lucru binecuvântat să privim la ceea ce Hristos a fost aici, pe pământ, deși, bineînțeles, nu putem pătrunde întru totul ceea ce a însemnat El. Ce lucru minunat că El a putut spune: „De aceea Tatăl Mă iubește, fiindcă Îmi dau viața, ca iarăși s‑o iau“ – El I‑a putut oferi lui Dumnezeu un motiv pentru dragostea Sa!
El n‑a avut niciun mângâietor. A trecut prin tot felul de încercări, prin dispreț, prin tăgăduire și prin conflicte cu Satan, însă în ce duh minunat a făcut El aceasta! Cât de perfectă a fost ascultarea Lui! Este într‑adevăr atât de bine să ne hrănim cu El!
Să privim la perfecțiunea Lui manifestată în Ghetsimani: acolo sudoarea I s‑a făcut ca niște picături mari de sânge doar la gândul crucii, și totuși a putut merge la ucenicii Săi și le‑a vorbit cu o liniște și cu o blândețe de parcă nimic nu s‑ar fi întâmplat, după care S‑a dus din nou și S‑a rugat!
Noi ajungem să fim preocupați cu tot felul de lucruri care ne copleșesc, însă niciodată nu s‑a întâmplat așa cu Hristos. Niciun lucru și nicio împrejurare nu L‑au scos «din Sine Însuși», deși El a suferit cum nimeni nu poate suferi vreodată.
Nu vedem altceva decât perfecțiune în El. Nu există o altă perfecțiune ca a Lui – bineînțeles că nu există – și ce bine este să o contemplăm și să o avem întotdeauna înaintea ochilor!
J. N. Darby