Domnul este aproape GBV
„Am păcătuit“ (5) – Iuda Iscarioteanul
Atunci lui Iuda, care L‑a vândut, văzând că a fost condamnat, i‑a părut rău și a restituit cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor, spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“.
Matei 27.3,4
Iuda Iscarioteanul este un exemplu al păcătosului cuprins de remușcări. Uneori el este prezentat ca un caz tragic, ca un individ cu motivații sincere, deși incorecte, însă o astfel de prezentare este greșită. De ce L‑a trădat Iuda pe Hristos? Au fost sugerate multe teorii pentru a explica purtarea sa. Una des întâlnită este că Iuda a fost un patriot care, dezamăgit atunci când și‑a dat seama că împărăția nu avea să fie manifestată așa cum sperase, s‑a întors împotriva lui Hristos. Problema cu o astfel de teorie este că ea nu se găsește în Biblie.
Relatarea Scripturii cu privire la motivația lui Iuda este clară. Iuda ținea punga și fura din ea (Ioan 12.6). Era un hoț neconvertit, care L‑a trădat pe Hristos fiindcă iubea banii. Satan a intrat în el pentru a‑și împlini planul (Ioan 13.27), l‑a folosit ca pe o unealtă, după care s‑a descotorosit de el (Matei 27.40). În felul acesta, „fiul pierzării“ s‑a dus „la locul său“ (Ioan 17.12; Fapte 1.25). Tragic sfârșit!
Iuda n‑a fost un credincios, așa cum vedem în Ioan 13.10,11, prin urmare nu ne așteptăm să fi existat o pocăință adevărată la el. Când consecințele păcatului său i‑au devenit clare, el „a fost cuprins de remușcări“. Păcatul îl orbise, apoi ochii i‑au fost deschiși, însă n‑a manifestat o pocăință autentică, ci doar remușcări. Aceasta a fost întristarea necredinței. „Întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu‑ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte“ (2 Corinteni 7.10). Iuda chiar a mărturisit că Domnul Isus era nevinovat, așa cum au făcut toți vrăjmașii Lui, însă totul a fost în zadar. A te juca cu păcatul, ducând o viață lipsită de credință și de pocăință, aceasta duce la distrugere, oricât de multe remușcări ar exista. Ce lucru solemn!
B. Reynolds