Domnul este aproape GBV

După ce a fost scăpat din temniță, Petru „a plecat într‑alt loc“ (Fapte 12.17). Acum, iată, vedem cum în prima sa Epistolă deja se adresează celor care deveniseră noul său câmp de lucru. Putem trage câteva concluzii încurajatoare dacă privim mai atent la locurile geografice menționate în textul de mai sus. Dar mai întâi să ne aducem aminte de predica lui Petru din Fapte 2, imediat după ce Adunarea a luat ființă, și de faptul că se menționează acolo că mulți iudei se aflau la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Cincizecimii.

Unii dintre ei erau din Pont și din Capadocia (Fapte 2.9‑11) și fără îndoială că, din rândul lor, câțiva au crezut în Hristos în chiar acea zi. Ei au dus evanghelia în acele locuri, iar apoi Petru a avut privilegiul să continue lucrarea acolo.

Alții erau din ținutul Galatiei. Apostolul Pavel de asemenea a fost folosit de Domnul în acea regiune, iar în Epistola către Galateni, Pavel îl menționează pe Petru. Însă el prezintă acolo mustrarea pe care fusese nevoit să i‑o aducă lui Petru, din cauza prefăcătoriei sale cu privire la credincioșii dintre națiuni. După acea mustrare, Petru nu a păstrat niciun resentiment față de Pavel, ci l‑a menționat cu afecțiune în cea de‑a doua sa Epistolă (2 Petru 3.15).

Alții erau din Bitinia. Această localitate mai este menționată o singură dată, atunci când Pavel încercase să predice acolo, însă Duhul Sfânt nu i‑a dat voie (Fapte 16.7). În mod evident, acel câmp de lucru îi era rezervat lui Petru.

La fel ca în cazul apostolului Petru, slujirea noastră pentru Domnul poate însemna să continuăm într‑un câmp de lucru început de alții – Pont, Capadocia. Alteori suntem chemați să lucrăm simultan cu alți lucrători – Galatia. De asemenea, Domnul ne poate chema să fim cei dintâi care începem brazda într‑un ogor al evangheliei – Bitinia. În oricare dintre aceste cazuri, ne putem încrede în călăuzirea Sa pentru noi.

S. Campbell