Domnul este aproape GBV

Când Domnul Isus a fost botezat în Iordan, Duhul Sfânt a coborât asupra Lui „ca un porumbel“, simbol al curăției și al blândeții, nu ca un foc. Porumbelul «a găsit» un loc de odihnă. Ne aducem aminte că Noe a trimis un porumbel din corabia sa de două ori, însă el a revenit de fiecare dată. De ce? Fiindcă pe suprafața apei nu se găseau decât cadavre și deci nu exista niciun loc în care el să‑și pună piciorul. În cele din urmă, a treia oară, porumbelul a găsit un astfel de loc, după ce apele scăzuseră suficient de mult, imagine a stării de înviere, așa că el și‑a putut găsi un loc de odihnă pe pământul reînnoit.

Duhul Sfânt a trebuit să aștepte mult până când să poată găsi un loc de odihnă în această lume. În cele din urmă, El a coborât ca un porumbel asupra Domnului Isus. Vreme de patru mii de ani, Duhul Sfânt privise acest pământ, dar ce văzuse? Peste tot, o stare de moarte morală. L‑a văzut pe om, pe orice om, în adevărata lui stare de păcat, așa cum îl vede Dumnezeu.

Păcatul domnea peste tot, însă, în cele din urmă, a apărut un Om sfânt, lipsit de păcat, iar Duhul Sfânt a coborât peste El ca un porumbel. În sfârșit, Porumbelul ceresc a găsit un loc de odihnă în această lume de păcat! Ce moment minunat! De ce nu Se odihnise El și peste alții? Fiindcă păcatul domnea peste ei, iar răscumpărarea nu era împlinită. Dar a venit Unul asupra Căruia S‑a putut odihni, în virtutea a ceea ce El era în Sine Însuși – Sfântul lui Dumnezeu – și a rămas asupra Lui.

W. T. P. Wolston