Domnul este aproape GBV

Caracterul patriarhului Iacov – omul marcat adesea de necredință și de umblare pe căi incorecte – era de așa fel, încât nu putea crede vestea bună. Însă imediat ce folosește limbajul credinței, Dumnezeu îi dă un nume nou: „Israel“. Numele Iacov exprimă tot ceea ce era el din punct de vedere natural, în timp ce numele Israel exprimă tot ceea ce este el prin har. Însă nu doar credința este aprinsă în inima lui Iacov, ci și dragostea care tânjește după Iosif: „Mă voi duce și‐l voi vedea înainte de a muri“. Acesta este limbajul dragostei; ea nu este satisfăcută cu nimic mai puțin decât cu acela de care este atrasă. Inima care a fost câștigată prin harul lui Hristos nu se va mulțumi să rămână la distanță. Testul dragostei este acesta: doresc eu compania Aceluia de care sunt iubit? Ne vom mulțumi noi să spunem: «Îl vom vedea când va veni sau când vom muri»? Sau vom spune cu hotărâre: «Voi merge să‑L văd înainte să mor»? Știm noi ce înseamnă să căutăm compania Lui și să gustăm bucuria prezenței Lui, în acest timp, înainte de a muri?

Pentru a ajunge la Iosif, Iacov a trebuit să plece pe drumul spre el (Geneza 46.1). A trebuit să părăsească locul de care era atașat din punct de vedere natural. Tot așa este și cu noi, dacă vrem să ajungem la Hristos, acolo unde este El, trebuie să uităm de lucrurile care rămân înapoi. Prin urmare, Israel a venit într‑o țară nouă, ținutul Gosenului, și acolo s‑a întâlnit cu Iosif, fiul său, iar Iosif „s‐a înfățișat înaintea lui“. Dacă, pe de o parte, Israel tânjea după compania fiului său, Iosif, pe de altă parte, Iosif și‑a găsit plăcerea în a se prezenta înaintea lui Israel. Dacă suntem pregătiți pentru compania lui Hristos, vom descoperi că Hristos Își găsește plăcerea în a ni Se descoperi. Dacă vom căuta să‑L cunoaștem pe Hristos în propria Lui locuință, așa cum au făcut cei doi ucenici din Ioan 1, vom fi întâmpinați de cuvintele pline de har ale Domnului: „Veniți și vedeți!“ (Ioan 1.38,39).

H. Smith