Domnul este aproape GBV

David este un exemplu de ceea ce am putea numi păcătosul zdrobit. Privind la personajele din Biblie care au rostit „am păcătuit“ – Faraon, Balaam, Acan, Saul și Iuda – cât de încurajator este să ne întoarcem acum privirile la unul care a fost sincer și care a făcut o mărturisire reală! David a fost un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13.14; Fapte 13.22). Inima lui sensibilă a fost îndreptată către Dumnezeu încontinuu, toată viața lui. Ceea ce l‑a deosebit pe David de alții, în ciuda greșelilor sale personale, a fost felul în care a detestat idolatria (Psalmul 16.4). Pentru el, Dumnezeu singur era Împăratul.

Totuși, David este și un exemplu de credincios care devine neveghetor; el s‑a relaxat atunci când ar fi trebuit să iasă la război (2 Samuel 11.1) și a comis un păcat care s‑a încheiat cu o crimă. Păcatul este înșelător: promite, dar niciodată nu‑și împlinește promisiunea.

Când profetul Natan i‑a dat pe față păcatul, David a mărturisit imediat: „Am păcătuit“. A fost o mărturisire reală, iar Natan a spus: „Domnul a îndepărtat păcatul tău; nu vei muri“. David a fost iertat. Cât de minunat este harul lui Dumnezeu! Cunoașterea și recunoașterea harului lui Dumnezeu activ în viața noastră lucrează închinare și ascultare. Natan însă a spus că pruncul rezultat din păcatul comis avea să moară și că sabia n‑avea să se depărteze de casa lui David (2 Samuel 12.10,14). Acesta este un exemplu cu privire la guvernarea lui Dumnezeu. David avea să meargă în cer, însă totodată avea să culeagă roadele guvernării divine pentru păcatul comis. Acesta este un principiu divin nespus de solemn.

În rugăciunea sa de pocăință, David mărturisește că lui Dumnezeu Îi place „adevărul în omul dinăuntru“ (Psalmul 51.6); cu alte cuvinte, că cel care a păcătuit trebuie să‑și judece cu adevărat păcatul. De asemenea, el spune: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17).

B. Reynolds