Domnul este aproape GBV

Versetul acesta din Evrei 13 ne spune că Isus a sfințit poporul prin propriul Său sânge. Sfințirea este un subiect deseori înțeles greșit. A fi sfințit înseamnă a fi pus deoparte. Există o sfințire ca poziție, care are loc o dată pentru totdeauna, iar despre aceasta vorbește versetul citat mai sus, și există o sfințire de ordin practic, proces în care învățăm zi de zi tot mai mult din ceea ce Îi face plăcere Tatălui și Domnului Isus.

Înțelegem deci că am fost sfințiți „o dată pentru totdeauna“ prin propriul Său sânge. În Vechiul Testament, atât lucrurile, cât și oamenii aveau parte de sfințire prin sângele animalelor. Fiii lui Israel, în Egipt, au fost puși deoparte pentru Dumnezeu și separați de Egipt prin sângele mielului pascal. Ei au fost puși la adăpost de judecata care a căzut asupra Egiptului atunci când toți cei întâi‑născuți dintre egipteni au murit. Am fost puși deoparte pentru Dumnezeu, am fost separați de această lume și am fost puși la adăpost de judecata care va cădea asupra ei – toate acestea prin vărsarea sângelui Domnului Isus (Galateni 1.4)! Pentru ca noi să putem fi cu adevărat sfințiți pentru Dumnezeu, a fost nevoie de sângele Fiului lui Dumnezeu, al adevăratului Miel al lui Dumnezeu.

Am fost puși deoparte pentru Dumnezeu Însuși cu scopul ca El să ne folosească. Vasele din cort erau sfințite (Levitic 8.10), însă ele nu erau menite doar să stea pe un raft, ci trebuia să fie folosite. Tot așa, Dumnezeul și Tatăl nostru ne‑a pus deoparte pentru Sine, ca să ne folosească. El dorește să ne folosească în slujba Lui. Fiecare credincios are un dar și o lucrare de la Domnul. El nu dorește să stăm «pe un raft», unde să se așeze praful pe noi, ci dorește să ne folosească pentru gloria Lui și pentru binecuvântarea altora, fie în evanghelie, fie în învățătură, fie în păstorire, fie în ajutorare. Să ne ajute El ca la venirea Lui să fim găsiți „prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului“!

K. Quartell