Domnul este aproape GBV

Adesea ne gândim la Ilie ca la un profet al judecății, fiindcă s‑a rugat să nu fie ploaie și, de asemenea, să cadă foc din cer. Putem însă remarca la el multe alte trăsături, iar una dintre cele mai importante este ascultarea. Domnul i‑a spus să plece la pârâul Cherit, apoi la Sarepta, unde o văduvă avea să‑l hrănească. Ascultarea l‑a ținut în siguranță pe el și, de asemenea, a dus binecuvântare și siguranță peste văduvă și peste fiul ei. Mai întâi, ei au fost ținuți în viață, în mod miraculos, pentru multe zile. Acest lucru a fost posibil fiindcă și văduva, la rândul ei, a ascultat de cuvântul lui Ilie și astfel au avut parte împreună de binecuvântare.

Putem fi siguri că, în timpul petrecut acolo, Ilie n‑a rămas în tăcere, ci i‑a vorbit văduvei despre Dumnezeul lui Israel și i‑a răspuns întrebărilor ei. Însă, în ciuda minunii cu făina și untdelemnul, probabil că femeia se întreba dacă ceea ce profetul îi spunea despre Dumnezeul lui Israel era adevărat. Nu existau oare mulți alți dumnezei? În același timp însă, Dumnezeu lucra în inima femeii. Când fiul ei s‑a îmbolnăvit și a murit, această lucrare a ajuns la punctul cel mai înalt. Oare Ilie venise pentru a‑i aduce în amintire nelegiuirile sale, făcându‑l astfel pe fiul ei să moară? Dumnezeul lui Ilie era doar un Dumnezeu al judecății? Într‑adevăr, seceta, foametea, boala și moartea erau singurele lucruri pe care le văzuse. Dar, când fiul ei a fost adus înapoi viu, în urma rugăciunii lui Ilie, ea a mărturisit: „Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul“.

Ascultarea lui Ilie i‑a adus văduvei nu doar binecuvântare, ci și credința în adevăratul Dumnezeu. Fie ca și noi să umblăm cu credincioșie înaintea Domnului Isus, astfel încât să fim o binecuvântare pentru alții!

A. Leclerc