Domnul este aproape GBV
Să‑Mi faci un altar de pământ și pe el să jertfești arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și boii tăi. În orice loc unde voi pune amintirea Numelui Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta.
Exod 20.24
Atunci când a primit cele zece porunci, Moise a primit și instrucțiuni pentru popor cu privire la altare. Altarele urmau să fie făcute din pietre peste care nu trebuia să treacă dalta. De asemenea, trebuia ca altarele să fie simple și fără trepte. Nicio inovație omenească nu era permisă. Omul nu trebuia înălțat, așa cum era în cazul altarelor păgâne. Unele dintre aceste instrucțiuni au fost modificate în zilele lui Solomon.
Numele Domnului trebuia „amintit“ în locurile unde poporul își aducea jertfele. Instrucțiunile cu privire la altare erau doar pentru o vreme. Când Israel avea să intre în țară, Dumnezeu urma să aleagă un loc în care să facă să locuiască Numele Său (Deuteronom 12.11). Acolo trebuia să‑și aducă jertfele, și nu în diverse locuri răspândite prin țară. La început, locul a fost Șilo, iar după ce Șilo a fost înlăturat, locul în care Dumnezeu a făcut să locuiască Numele Său a fost Ierusalimul. Odată ce locul a fost stabilit, altarele de mai înainte și‑au sfârșit utilitatea.
Nu ne vorbește și nouă acest lucru? Și noi avem un loc unde Domnul Și‑a așezat Numele. Pentru noi, acest loc nu este unul geografic și nu este unul care să țină de un anume popor sau de o anume locație, ci: „Unde doi sau trei sunt adunați laolaltă pentru Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Dar, dacă trebuia ca israeliții să‑și amintească de Numele Său, noi trebuie să ne amintim de El, în moartea Sa. În ce privește promisiunea făcută lor, aceasta este valabilă și pentru noi: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta“.
B. Reynolds