Domnul este aproape GBV
Copilașii mei, pentru care din nou simt durerile nașterii, până când Hristos va lua chip în voi.
Galateni 4.19
Starea lumească este o piedică grozavă în calea celui credincios. Scriptura ne prezintă o împotrivire întreită: a lumii, a cărnii și a diavolului. Lumea se împotrivește Tatălui, carnea se împotrivește Duhului, iar diavolul se împotrivește lui Hristos.
Dificultatea constă în faptul că noi nu stăm aproape de Domnul și că lumea întotdeauna va căuta să ne împiedice să fim lângă El. Într‑o astfel de situație devenim expuși la tot felul de greșeli, pentru că, nefiind aproape de Hristos, nu vom face efortul să ne corectăm. În plus, depărtarea de Hristos ne poate face chiar să renunțăm la părtășia cu cei credincioși, fiindcă vedem multe lucruri nepotrivite în viața lor, fără să avem puterea sau dispoziția să‑i corectăm. La fel a fost cu Moise, când, fiind într‑un duh nepotrivit, a spus: „Am zămislit eu pe tot poporul acesta, i‑am născut eu, ca să‑mi zici: «Poartă‑i la sânul tău cum poartă o doică pe sugar», până în țara pe care ai jurat‑o părinților lor?“ (Numeri 11.12).
Pavel, dimpotrivă, a spus: „Copilașii mei, pentru care din nou simt durerile nașterii, până când Hristos va lua chip în voi“ (Galateni 4.19). Cu alte cuvinte, voi, galatenii, v‑ați depărtat de terenul corect, iar eu trebuie, ca să zicem așa, să vă nasc încă o dată; să simt iarăși durerile nașterii pentru voi, astfel ca voi din nou să fiți într‑o stare bună, fiindcă Îi aparțineți lui Hristos. Când Pavel îi privește așa cum erau ei, confuzi și departe de Hristos, el poate spune doar atât: „Sunt nedumerit cu privire la voi“ (Galateni 4.20). Însă, când îi privește ca fiind în Hristos, el poate spune: „Am încredere în Domnul cu privire la voi“ (Galateni 5.10).
Credința vede nu numai că Hristos este în glorie, ci vede și legătura dintre gloria lui Hristos și cei credincioși – legătura dintre Dumnezeu și cei ai Săi – și aceasta ne dă putere să mergem înainte. Așa a spus Moise despre Israel, nu numai că Dumnezeu era Dumnezeul lor, ci și că ei erau poporul Lui: „Ei sunt poporul Tău“. Repet însă că adevărata piedică în această privință este starea lumească.
J. N. Darby