Domnul este aproape GBV

Fără îndoială, prin cuvintele „când s‑a umplut [năvodul]“, Domnul Se referă la ultimele zile ale timpului de har, căci „ceasul din urmă“ a început încă înainte de moartea ultimului apostol. Apariția multor antihriști i‑a dovedit apostolului Ioan că ceasul din urmă deja începuse (1 Ioan 2.18). Pavel vorbește despre „zilele din urmă“ și le caracterizează drept „timpuri grele“ (2 Timotei 3.1). În această perioadă, pescarii găsesc în năvodul lor atât pești buni, cât și pești răi. Spre deosebire de parabola neghinei, unde neghina este lăsată să crească împreună cu grâul până la recoltă, aici pescarii sunt preocupați cu separarea peștilor buni de cei fără valoare.

Acest gând este remarcabil și arată că această stare, în care binele este amestecat cu răul, nu este plăcută Domnului. El tolerează această stare, dar ea nu corespunde gândului Său. Năvodul a adus tot soiul de pești, buni și răi, așa cum mulți oameni se recunosc de partea creștinismului, atât mărturisitori sinceri, cât și nesinceri. Domnul însă dorește să fie o despărțire între ei deja de aici, de pe pământ, și astfel pescarii lucrează cu înțelepciune; ei cunosc care pești sunt buni și care sunt răi și îi separă pe unii de alții.

Ne aducem aminte de situația din Fapte 19. Atunci când unii iudei au vorbit de rău calea creștină și nu au crezut, Pavel a plecat de la ei și i‑a separat pe ucenici (versetul 9). Despărțirea de rău este un principiu esențial în Noul Testament, de fapt în toată Scriptura (Exod 33.7; 1 Tesaloniceni 5.22; 2 Timotei 2.19; Evrei 13.13; Apocalipsa 18.4). Dacă dorim să ne bucurăm de comuniunea cu Domnul în aceste zile de decădere și de amestec între bine și rău, trebuie să „ne curățim“ de ceea ce este rău și de purtătorii răului (2 Timotei 2.21). Domnul niciodată nu Se va face una cu răul. Noi însă avem nevoie de „simțuri deprinse“ pentru a recunoaște și deosebi binele și răul (Evrei 5.14).

C. Briem