Meditații Charles Spurgeon

4

Iunie

DIMINEAŢA

Bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, si dragostea Lui faţă de oameni. Tit 3:4

Cât de minunat este să-L vezi pe Mântuitorul în comuniune cu poporul Său iubit! Nimic nu poate fi mai uimitor decât acest fapt, care ţi se arată sub conducerea Duhului Sfânt Lasă-ţi mintea să mediteze o clipă asupra istoriei iubirii Mântuitorului, şi o mie de fapte de afecţiune ţi se vor descoperi singure — toate cele ce au fost făcute din inima lui Christos, şi au fost primite cu gânduri şi emoţii puternice în inimile reînnoite ale credincioşilor. Atunci când medităm la această dragoste minunată şi privim cum slăvita Căpetenie a bisericii o acoperă cu toate bogăţiile Lui, sufletele noastre vor fi copleşite de bucurie. Cine ar putea îndura o asemenea revărsare de iubire? Atunci când Duhul Sfânt ne descoperă o părticică a acestei Iubiri, sufletul nostru este mult prea copleşit pentru a mai îndura; cât de uimitoare trebuie să fie vederea ei completă! Atunci când sufletul va avea înţelegerea de a discerne toate darurile Mântuitorului, înţelepciunea de a le preţui şi timpul de a medita la ele, aşa cum se va întâmpla în lumea ce va să vie, vom Comunica cu Isus într-un mod mult mai apropiat. Dar cine îşi poate imagina dulceaţa unei asemenea comuniuni? Trebuie să fie unul din lucrurile care la inima omului nu s-au suit, pregătite de Dumnezeu pentru cei care îl iubesc. O, să deschizi uşa grânarului lui Iosif, şi să vezi ce a pregătit El pentru noi! Descoperirea aceasta ne va copleşi cu iubire. Prin credinţă vedem „ca într-o oglindă, în chip întunecos" (1 Corinteni 13:12) imginea reflectată a bogăţiilor Sale, dar când vom vedea cu ochii noştri lucrurile cereşti, ne vom cufunda într-un torent de părtăşie! Până atunci, cântarea noastră de laudă va fi rezervată Binefäcätorului nostru, Isus Christos, al cărui dragoste este Minunată, mult mai presus de dragostea umană.

SEARA

A fost înălţat în slavă. 1 Timotei 3:16

L-am văzut pe iubitul nostru Domn în zilele în care a fost pe pământ, umilit şi îndurerat, fiindcă a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni; om al durerii si obişnuit cu suferinţa" (Isaia 53:3). El, a cărui strălucire este ca lumina zorilor, a purtat un veşmânt de durere peste hainele Sale zilnice: ruşinea şi reproşurile I-au fost veşminte. Totuşi acum, de vreme ce pe lemnul blestemat a triumfat asupra puterilor întunericului, credinţa noastră II va vedea pe Rege întorcându-se „din Edom... în haine roşii" (Isaia 63:1), îmbrăcat în splendoarea victoriei. Cât de glorios trebuie că a fost în ochii îngerilor, când un nor L-a răpit ochilor muritorilor, şi El s-a înălţat la cer! Acum El poartă slava cu care L-a îmbrăcat Dumnezeu înainte de întemeierea pământului, şi mai poartă încă o slavă — slava pe care a câştigat-o în bătălia împotriva păcatului, morţii şi iadului. Ca Biruitor, El poartă coroana de slavă. Ascultaţi cântarea care i se aduce în cer! Este o cântare nouă: „vrednic este Mielul care a fost jungheat" (Apocalipsa 5:12), fiindcă El ne-a „răscumpărat pentru Dumnezeu" (vers. 9). El poartă slava unui Mijlocitor care nu poate da greş, a unui Prinţ care nu poate fi înfrânt, a unui Biruitor care a învins orice duşman, a unui Domn care a câştigat inima fiecărui supus. Isus poartă toată slava pe care o poate oferi cerul, toată lauda pe care I-o pot aduce zecile de mii şi mii de mii de îngeri. Mintea ta limitată nu poate cuprinde măreţia slavei Sale; totuşi, când va coborî pe norii cerului însoţit de toţi sfinţii îngeri, vom vedea toată această strălucire: „va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale" (Matei 25:31). O, ce splendoare va fi în slava Sa! Va bucura inimile tuturor copiilor Săi. Şi momentul acela nu va fi sfârşitul laudei noastre, fiindcă veşnicia va răsuna de laudele Sale. „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic" (Psalmi 45:6)1 Cititorule, dacă vrei să te bucuri de slava viitoare a lui Christos, trebuie să-L slăveşti începând de acum. Faci aşa ceva?