Meditații Charles Spurgeon
27
Iunie
DIMINEAŢA
Numai să nu vă depărtaţi prea mult. Exod 8:28
Acestea sunt cuvintele viclene ale tiranului Faraon. Dacă sărmanul Israel înrobit trebuia să iasă din Egipt, atunci se târguia cu ei să nu plece măcar prea departe — prea departe de teroarea armelor sale şi de observaţiile spionilor săi. In acelaşi fel, lumea nu iubeşte lipsa de conformitate a nonconformiştilor şi părerile deosebite ale celor care i se împotrivesc. Ne-ar vrea mai blânzi şi mai maleabili în tratarea anumitor chestiuni. Moartea faţă de lume şi îngroparea în Christos sunt experienţe care par ridicole minţilor lumeşti; de aceea, legea care le stabileşte este universal neglijată şi chiar condamnată, înţelepciunea lumească recomandă calea compromisului şi vorbeşte despre „moderaţie". Conform politicii lumeşti, puritatea este de dorit, dar nu trebuie să fim prea pedanţi; adevărul este, desigur, bun de urmat, dar eroarea nu trebuie atât de sever denunţată. „Da", spune lumea, „trebuie să fii spiritual prin toate mijloacele, dar nu trebuie să nu mai ieşi în societate, la un bal ocazional, sau la o vizită la teatru de Crăciun. La ce bun să te lipseşti de ceva care este la modă, de un lucru pe care toată lumea îl face?" Mulţi credincioşi iau în considerare acest sfat şiret, spre ruina lor veşnică. Dacă ÎI urmăm pe Domnul pe deplin, trebuie să trecem exact prin deşertul separării şi să părăsim Egiptul dorinţelor lumeşti. Trebuie să părăsim preceptele, plăcerile şi religia lui, şi să mergem în locul în care Domnul îi cheamă pe cei sfinţiţi. Dacă arde tot oraşul, casa noastră nu poate rămâne în picioare. Dacă bântuie molima, nu putem scăpa numai noi. Cu cât suntem mai departe de viperă, cu atât mai bine, şi cu cât ne îndepărtăm de asemănarea cu lumea, cu atât vom fi mai în siguranţă. Să sune trâmbiţa pentru toţi credincioşii: „ieşiţi din mijlocul lor, ţi despărţiţi-vă de ii" (2 Corinteni 6:17).
SEARA
Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 1 Corinteni 7:20
Unii oameni au nebuneasca părere că singurul mod de a trăi pentru Dumnezeu este de a deveni pastori, misionari sau învăţători ai Bibliei. Gândiţi-vă cât de mulţi vor fi lipsiţi de ocazia de a-L lăuda pe Cel Prea înalt din cauza unei asemenea gândiri! Prea iubitule, nu aceasta este chemarea ta; este ceva foarte serios. Nu este poziţia ta; este harul care ne va face în stare să-L slăvim pe Dumnezeu. Dumnezeu este slăvit şi în căsuţa cizmarului, acolo unde lucrătorul cântă despre dragostea Salvatorului cosând pielea. El este mai slăvit acolo decât în multe biserici în care religia a devenit o îndatorire sărăcăcioasă. Numele lui Isus este slăvit de sărmanul şi neînvăţatul negustor de mărunţişuri care, atunci când trece pe lângă un biet lucrator, ÎI binecuvântează pe Dumnezeu; pastorul înflăcărat care aprinde ţara cu predicile Evangheliei, ca Boanerghes, nu este mai presus de acest negustor. Dumnezeu este slăvit atunci când ÎI slujim conform chemării noastre. Ai grijă, dragă cititorule, să nu uiţi cărarea datoriei părăsindu-ţi ocupaţia, şi să nu-ţi dezonorezi profesia. Gândiţi-vă puţin la voi înşivă, dar nu şi la chemarea voastră. Orice nelegiuit poate fi sfinţit prin Evanghelie şi adus la un sfârşit glorios. Deschide Biblia, şi vei găsi cele mai umile forme de lucrare unite cu cele mai curajoase fapte de credinţă sau cu persoane ale căror vieţi au ilustrat sfinţenia. De aceea, nu fi nemulţumit de chemarea ta. Oricare ar fi poziţia sau lucrarea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, rămâi în ea, dacă nu eşti sigur că El te cheamă la altceva. Prima ta grijă să fie slăvirea Iui Dumnezeu din toate puterile acolo unde eşti. Umple-ţi sfera de influenţă cu lauda Lui şi, dacă El are nevoie de tine în alt loc, îţi va arăta. In seara aceasta, lasă deoparte orice ambiţie nefericită, şi îmbrăţişează pacea mulţumirii.