Meditații Charles Spurgeon

25

Iunie

DIMINEAŢA

Şi tu ai ajuns ca noi Isaia 14:10

Cât de mare va fi prăbuşirea celui apostat când îşi va prezenta sufletul în faţa lui Dumnezeu! Cum va putea îndura vocea care îi va spune: „depărtează-te de mine, blestematule; M-ai respins, şi acum te resping şi eu. Te-ai purtat ca o femeie desfrânată, şi te-ai îndepărtat de Mine. Aşa că te izgonesc şi Eu pe veci din prezenţa Mea, şi nu voi avea milă de tine"! Cât de mare va fi ruşinea acestui blestemat în Ziua Judecăţii când, în faţa unei mari mulţimi, îşi va vedea apostazia demascată? Ateii, şi păcătoşii care nu au profesat niciodată religia, se vor ridica de pe paturile lor de foc ca să se uite la el. „Ia te uită la el", va spune unul. „Va predica Evanghelia în iad?" „Iată-1", va spune altul. „Îmi spunea că sunt un nelegiuit şi, când colo, el însuşi era un ipocrit!" „Aha!" va spune altul. „Vine un credincios care cântă psalmii — unul care a fost prezent întotdeauna la adunare; unul care se lăuda că are viaţa veşnică, şi uite-1 unde a ajuns!" Nu va fi în oastea satanică o altă zi de bucurie mai mare ca aceea în care demonii vor târî la pierzare sufletul ipocritului. Bunyan a pictat această scenă cu grandoare şi teribilă poezie, zugrăvind drumul înapoi spre iad. Şapte demoni legau nenorocitul cu nouă funii şi'îl târau de pe drumul spre cer, pe care mergea înainte, înapoi pe drumul spre iad. Gândiţi-vă la drumul care duce înapoi spre iad, ipocriţilor care mărturisiţi o credinţă falsă! „Pe voi înş0ă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă" (2 Corinteni 13:5). Pfiviţi-vă bine starea; vedeţi dacă sunteţi în Christos sau nu. Este foarte uşor să dai un verdict îngăduitor când este vorba de i te judeca pe tine însuţi; dar, o, fii drept şi caută adevărul. Fii drept cu toţi, dar riguros cu tine însuţi. Aminteşte-ţi, dacă nu eşti pe stâncă, când îţi va cădea casa, „prăbuşirea" îi va fi „mare" (Matei 7:27). Fie ca Domnul să-ţi dea sinceritate, perseverenţă şi-tărie, şi să nu fii întors niciodată din drumul spre Cer.

SEARA

După ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. 2 Petru 1:4

Izgoniţi pentru totdeauna gândurile cărnii, dacă vreţi să trăiţi prin puterea Domnului înviat. Nu este moral ca un om care trăieşte prin Christos să se complacă în stricăciunea păcatului. „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?" (Luca 24:5), le-a întrebat îngerul pe femeile care veniseră la mormântul lui Isus. Poate să trăiască cel viu într-un mormânt? Poate să fie îngropată viaţa divină într-un mausoleu de pofte lumeşti? Cum putem să ne împărtăşim din paharul Domnului şi apoi să bem din cupa Satanei? Desigur, credinciosule, tu ai scăpat de poftele şi păcatele vizibile. Ai scăpat însă şi de înşelăciunile cele mai ascunse şi subtile ale Satanei? Ai scăpat de pofta mândriei? Ai scăpat de lenevie? Te-ai eliberat de poftele trupeşti? Cauţi în fiecare zi să trăieşti deasupra lăcomiei, mândriei şi caracterului lumesc?Aminteşte-ti, pentru aceasta ai fost îmbogăţit cu comorile lui Dumnezeu. Dacă eşti într-adevăr ales de Dumnezeu şi iubit de El, nu îngădui ca tezaurul harului să fie risipit cu tine. Urmăreşte sfinţenia; ea este coroana şi gloria creştinului. O biserică nesfinţită este nefolositoare lumii şi nu are nici un preţ înaintea oamenilor. Este o ruşine; este râsul iadului şi dezgustul cerului. Cele mai îngrozitoare rele au venit în lume prin bisericile nesfinţite. O, creştine, făgăduinţele lui Dumnezeu sunt asupra ta. Tu eşti preotul lui Dumnezeu; poartă-te ca atare. Tu eşti regele lui Dumnezeu; stăpâneşte-ţi poftele. Tu eşti alesul lui Dumnezeu; nu te asocia cu diavolul. Cerul este moştenirea ta: trăieşte cu un spirit ceresc, şi dovedeşte că ai adevărata credinţă în Isus. Nu există credinţă în inimă dacă nu există sfinţenie în viaţă.

Doamne, doresc să trăiesc de acum înainte
Ca un sclav cumpărat cu preţ de sânge
Ca un supus ascultător, departe de aducerile aminte
Departe de durere şi de chipul Tău ce plânge.