Meditații Charles Spurgeon

2

Septembrie

DIMINEAŢA

Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. Marcu 1:30

Aceasta privire fugară aruncată în casa apostolului pescar este foarte interesantă. Vedem astfel că bucuriile şi grijile casei nu sunt un obstacol în calea exercitării lucrării. De fapt, de vreme ce furnizează o ocazie pentru a mărturisi personal lucrările Domnului asupra celor de acelaşi sânge, pot să instruiască ucenicul mai bine decât orice altă disciplină pământească. Papiştii şi alţi nonconformişti pot să interzică căsătoria, creştinismul şi viaţa de familie merg bine împreună. Casa lui Petru era probabil o sărmană colibă pescărească, dar Domnul slavei a intrat în ea, a locuit în ea, şi a înfăptuit o minune acolo. Dacă această carte este citită în dimineaţa aceasta într-o căsuţă umilă, faptul acesta ar trebui să-i încurajeze pe cei care caută tovărăşia Regelui Isus. Dumnezeu este mai aproape de căsuţele umile, decât de palatele bogate. Isus priveşte cămăruţa ta acum, şi te aşteaptă să te binecuvânteze. Boala a intrat în casa lui Simon; frigurile, o suferinţă mortală, o imobilizaseră pe soacra lui. De îndată ce Isus a venit, i-au spus această nenorocire, şi El s-a grăbit la patul bolnavei. In casa ta nu există nici o boală în dimineaţa aceasta? Vei afla în Isus cel mai bun medic. Du-te la El imediat şi spune-I acest lucru. Prezintă de urgenţă cazul înaintea Lui. Este vorba de un membru al poporului Său; de aceea, El nu va întârzia. Observă că Mântuitorul a vindecat-o imediat pe femeia bolnavă. Nimeni nu poate vindeca aşa ca El. Poate că nu suntem siguri că Domnul va îndepărta orice boală de cei pe care îi iubim, dar ştim că rugăciunea credincioasă pentru bolnavi este cea mai bună cale spre vindecare. Acolo unde rugăciunea nu este de folos, trebuie să ne plecăm în umilinţă în faţa Celui care hotărăşte viaţa și moartea. Inima blândă a lui Isus aşteaptă să audă durerea noastră. Să o turnăm deci în urechea Sa răbdătoare.

SEARA

Dacă nu vedeţi semne si minuni, cu nid un chip nu credeţi. loan 4:48

Pofta pentru minuni era un simptom al bolii din mintea oamenilor care trăiau în zilele Domnului. Ei refuzau hrana solidă şi tânjeau doar după minuni. Evanghelia, de care aveau atâta nevoie, nu era dorită. Ei cereau minunile pe care Isus nu alegea să le ofere întotdeauna. Mulţi oameni din zilele noastre trebuie să vadă semne şi minuni ca să creadă. Unii spun în inimile lor: „trebuie să simt o groază adâncă în privinţa păcatelor, altfel nu voi crede niciodată în Isus". Dar dacă nu o simţi niciodată, cum este foarte probabil? Vei merge în iad doar ca să-I faci în ciudă lui Dumnezeu, fiindcă nu vrea să te trateze aşa cum i-a tratat pe alţii? Alţii îşi spun: „dacă aş avea un vis, sau aş simţi o lovitură puternică — nu ştiu de care — atunci aş putea crede". In felul acesta, muritorii nevrednici îşi imaginează că Domnul poate fi controlat de ei! Voi sunteţi cerşetori la poarta Lui, cerând milă. O să-I trasaţi reguli şi o să hotărâţi ce fel de daruri să vă dea? Credeţi că se va supune ordinelor voastre? Stăpânul meu are un suflet generos, dar şi o inimă cu adevărat regală. El nimiceşte orice altă regulă şi îşi menţine suveranitatea în acţiuni. Dragă cititorule, dacă textul îţi descrie condiţia, vei continua să însetezi după semne şi minuni? Nu este Evanghelia destul semn şi destulă minune? Nu este minunea minunilor că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică" (loan i 3:16)? Cu siguranţă, această ofertă preţioasă — „Oricine vrea, să vină să ia apa vieţii fără plată" (Apocalipsa 22:17) şi această promisiune solemnă — „pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară" (loan 6:37), sunt mai bune decât semnele şi minunile! Un Mântuitor credincios trebuie crezut. El este însuşi adevărul. De ce să ceri dovezi de adevăr Celui care nu poate minţi? Demonii înşişi au declarat că El este Fiul lui Dumnezeu (vezi Marcu 3:11). De ce nu crezi în El?