Meditații Charles Spurgeon

10

Septembrie

DIMINEAŢA

Isus s-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la EL Marcu 3:13

Aici a fost vorba de suveranitate. Sufletele nerăbdătoare pot să se enerveze şi să spumege fiindcă nu sunt chemate într-un loc mai înalt în lucrare. Dar, cititorule, bucură-te că Isus cheamă pe cine vrea. Dacă El îmi îngăduie să fiu portarul casei Lui, II voi binecuvânta pentru harul de a face ceva în slujba Sa. Chemarea slujitorilor lui Christos vine de sus. Isus stă pe munte, deasupra lumii, în sfinţenie, sinceritate, dragoste şi putere. Cei pe care El îi cheamă trebuie să urce muntele la El. Ei trebuie să caute să se ridice la nivelul Său trăind în continuă părtăşie cu El. S-ar putea ca ei să nu fie în stare să se înalţe la onoruri sau să ajungă mari învăţaţi, dar trebuie, ca şi Moise, să urce pe muntele lui Dumnezeu şi să aibă părtăşie cu Cel Nevăzut; altfel, ei nu vor fi niciodată capabili să predice Evanghelia Păcii. Isus mergea deoparte ca să-Şi păstreze părtăşia cu Tatăl, şi noi trebuie să intrăm în aceeaşi tovărăşie divină dacă vrem să fim o binecuvântare pentru semenii noştri. Nu este de mirare că apostolii erau îmbrăcaţi cu putere când coborau de pe muntele unde se afla Isus. In dimineaţa aceasta, trebuie să tânjim să ajungem pe muntele părtăşiei, ca să putem fi întăriţi pentru lucrarea care ne aşteaptă. Să nu-i vedem pe oameni până când nu ÎI vedem pe Isus. Timpul petrecut cu El are un interes binecuvântat. Noi vom alunga demonii şi vom face minuni dacă vom coborî în lume încinşi cu energia divină a lui Isus. Nu foloseşte la nimic să mergi în lupta Domnului dacă nu eşti înarmat cu armătura cerească. Trebuie să-L vedem pe Isus; acesta este esenţialul. Vom sta în faţa scaunului de har până când ni se va arăta aşa cum nu se arată lumii, şi până când vom putea spune: „am fost cu El pe Muntele Sfânt".

SEARA

Lupii de seamă Habacuc 1:8

În timp ce pregăteam Seară de Seară, fraza de mai sus mi-a % venit în minte de atâtea ori, încât, ca să mă eliberez de persistenţa ei, am hotărât să-i dedic o pagină! Lupii de seară, înfuriaţi de o zi de foame, sunt mai periculoşi şi mai sălbatici decât au fost dimineaţa. Aceste sălbăticiuni furioase pot să reprezinte îndoielile sau temerile noastre după o zi de distracţii, pierdere în afaceri sau, poate, batjocură din partea oamenilor. Cum ne mai urlă gândurile în urechi, „ei, unde e Dumnezeu acum?" Cât de flămânde şi lacome sunt, înghiţind orice sugestie de alinare şi rămânând la fel de nesătule ca înainte. Bunule Păstor, ucide aceşti „lupi de seară". Ajută-Ţi oaia să se odihnească în păşuni verzi, netulburată de aceste îndoieli nesătule. Demonii iadului simt ca „lupii de seară". Atunci când turma lui Christos are o zi înnorată şi întunecată, şi soarele pare gata să apună, ei sunt pregătiţi să atace şi să sfâşie. Ei nu vor ataca un creştin în plină zi a credinţei, dar îl vor asalta atunci când sufletul îi este cuprins de întunericul conflictului. O Doamne, Tu ţi-ai dat viaţa pentru oile Tale. Scapă-le din colţii lupilor. Falşii învăţători, care vânează cu viclenie şi îndemânare vieţile preţioase ale oilor, şi le sfâşie prin falsitatea lor, sunt la fel de periculoşi şi detestabili ca şi „lupii de seară". Întunericul este elementul lor, înşelăciunea este caracterul lor, şi distrugerea sfârşitul lor. Pericolul este şi mai mare atunci când sunt îmbrăcaţi în piei de oaie (vezi Matei 7:15), 1 Binecuvântat este cel care este păzit de ei, fiindcă miei cad pradă „lupilor răpitori" (Fapte 20:29) care intră în staulul bisericii. Ce minune de har este convertirea acestor persecutori! Atunci lupul locuieşte împreună cu mielul, şi oamenii cruzi şi sălbatici devin blânzi şi supuşi. O Doamne, converteşte cât mai mulţi lupi. Ne rugăm pentru mântuirea lor în seara aceasta.