Meditații Charles Spurgeon

7

Octombrie

DIMINEAŢA

Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău? Numeri 11:11

Tatăl nostru ceresc trimite necazuri frecvente care să ne încerce credinţa. Dacă credinţa noastră valorează ceva, va rezista testului. Spoiala se teme de foc, dar aurul nu. Pietrele artificiale se tem să fie atinse de diamant, dar adevăratele bijuterii nu se tem de test. Este o credinţă slabă cea care se încrede în Dumnezeu doar atunci când prietenii sunt adevăraţi, trupul sănătos şi afacerile profitabile. Adevărata credinţă se tine de credincioşia Domnului atunci când prietenii se duc, trupul este bolnav, sufletul descurajat şi lumina feţei Tatălui se ascunde. Credinţa care poate spune în cel mai mare necaz: „N-am nimic de nădăjduit, dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui" (Iov 13:15) este o credinţă născută în cer. Domnul îşi îndurerează slujitorii ca să se slăvească pe Sine, fiindcă El este slăvit prin darurile poporului Său, care sunt lucrarea mâinilor Lui. Atunci când „necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea" (Romani 5:3), Domnul este onorat prin creşterea acestor virtuţi. Nu am auzi niciodată muzica harpelor dacă coardele nu ar fi atinse, nu ne-am bucura de must dacă strugurii nu ar fi zdrobiţi în teasc, nu am descoperi parfumul scorţişoarei dacă nu ar fi presată şi bătută, şi nu am simţi căldura focului dacă nu s-ar consuma cărbunii. Înţelepciunea şi puterea marelui Lucrător sunt descoperite în încercările prin care trec vasele îndurării Sale. Nefericirile prezente ne îndreaptă către bucuriile viitoare. Trebuie să existe umbre în tablou ca să se vadă frumuseţea luminii. Am putea fi atât de suprem binecuvântaţi în cer dacă nu am cunoaşte blestemul păcatului şi durerea pământului? Nu este pacea mai dulce după conflict, şi odihna mai binevenită după trudă? Oare amintirea suferinţelor trecute nu măreşte binecuvântarea slavei? Sunt multe alte răspunsuri mângâietoare la întrebarea care a deschis scurta noastră meditaţie. Să păstrăm aceste gânduri pe tot parcursul zilei.

SEARA

În cine ţi-aipus dar încrederea? Isaia 36:5

Cititorule, aceasta este o întrebare importanta. Ascultă răspunsul Creştinului, şi vezi dacă este şi al tău. „In cine ţi-ai pus dar încrederea?" „Eu cred", spune Creştinul, „într-un Dumnezeu întreit Cred în Tatăl, şi ştiu că El m-a ales „înainte de întemeierea lumii" (Efeseni 1:4). Cred că El mă va îngriji în providenţa Sa, mă va învăţa, mă va călăuzi, şi mă va corecta, dacă este nevoie, ca să mă aducă înapoi în casa Lui, unde sunt „multe locaşuri" (loan 14:2). Cred în Fiu. El este Dumnezeu din Dumnezeu, Omul Isus Christos. Cred că El îmi spală toate păcatele prin jertfa Sa, şi mă îmbracă cu neprihănirea Lui desăvârşită. Cred că El este Mijlocitorul meu, că prezintă rugăciunile şi dorinţele mele în faţa tronului Tatălui Său. Cred că va fi Avocatul meu şi în Ziua cea din Urmă, să-mi pledeze cauza şi să mă îndreptăţească. Cred în El pentru ceea ce este, pentru ce a făcut, şi pentru ce a făgăduit să facă. Cred în Duhul Sfânt El a început să mă izbăvească din păcatele înnăscute, şi cred că El le va izgoni pe toate. Cred că îmi potoleşte temperamentul, îmi supune voinţa, îmi luminează înţelegerea, îmi controlează pasiunile, îmi alină disperarea, îmi ajută slăbiciunea şi îmi iluminează întunericul. Cred că El locuieşte în mine şi în viaţa mea; domneşte în mine ca Rege, îmi sfinţeşte spiritul, sufletul și trupul, şi mă va face să locuiesc cu „moştenirea sfinţilor, în lumină” (Coloseni 1:12) pentru totdeauna". O, binecuvântată încredere. Este o binecuvântare să te încrezi în Cel a cărui putere nu va slăbi niciodată, a cărui dragoste nu va pieri niciodată, a cărui bunătate nu se va schimba niciodată, a cărui înţelepciune nu va scădea niciodată, şi a cărui bunătate desăvârşită nu va fi niciodată micşorată! Binecuvântat eşti şi tu, cititorule, dacă ai această credinţă! Cu ea, te vei bucura de pace acum, şi de slavi în viaţa viitoare. Temelia credinţei tale nu se va zgudui niciodată.