Meditații Charles Spurgeon

23

Octombrie

DIMINEAŢA

Voi nu vreţi să vă duceţi? Ioan 6:67

Mulţi L-au lepădat pe Christos şi îşi continuă drumul fără El. Care este motivul pentru care să faci o schimbare? Ai avut vreun motiv s-o faci în trecut? Nu s-a dovedit Isus suficient pentru tine? El te cheamă în dimineaţa aceasta: itAm fost Eu o pustie?" (Ieremia 2:31). Ai fost vreodată dezamăgit când ţi-ai pus încrederea în Isus? Nu ai aflat până acum că Domnul poate fi un prieten blând şi generos, şi că numai credinţa în El îţi poate oferi pacea sufletească pe care o doreşti atât de mult? Poţi să visezi la un prieten mai bun decât El? Atunci nu schimba credinţele vechi şi încercate pentru altele noi şi false. Cât despre prezent, te poate convinge să-L laşi pe Isus? Când suntem tulburaţi de lumea aceasta sau de încercările din sânul bisericii, găsim cea mai mare alinare la pieptul Mântuitorului. Aceasta este bucuria pe care o avem azi - aceea că suntem salvaţi în El. Dacă bucuria aceasta este mulţumitoare, de ce să o schimbăm? Cine schimbă aurul cu aramă? Nu vom respinge soarele până nu vom găsi o lumină mai bună, şi nu II vom părăsi pe Domnul până nu vom găsi pe cineva care să ne iubească mai mult. De vreme ce acest lucru nu este posibil, ne vom ţine de El cu toate puterile, şi vom înscrie numele Lui pe inimile noastre ca pe o pecete. Cât despre viitor, poţi să te gândeşti la un motiv pentru care să merite să dezertezi, să părăseşti vechiul steag, sau să slujeşti sub un alt căpitan? Cred că nu. Dacă viaţa este lungă, El nu se Schimbă. Dacă suntem săraci, cine ne-ar putea îmbogăţi mai mult decât Christos? Când suntem bolnavi, cine ne-ar putea alina durerile mai bine decât Isus? Când murim, nu ni se spune că „nici moartea, nici viaţa; nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dummnezeu, care este în Christos Isus, Domnul nostru" (Romani 8:38-39)? Spunem împreună cu Petru: „Doamne, la cine să ne ducem?"

SEARA

Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită. Luca 22:46

Când este creştinul mai ispitit să doarmă? Nu atunci când îi merg toate bine? Nu ai aflat şi tu acest lucru? Când te purtau necazurile la tronul harului, nu erai mai treaz decât acum? Drumurile uşoare au parte de călători somnoroşi. Un alt timp de pericol este acela în care totul îti merge bine pe plan spiritual. În „Călătoria pelerinului" de John Bunyan, Creştinul nu a adormit când răgeau leii în drum, când trecea prin ape, sau când se lupta cu Apolion. Totuşi, când a ajuns la jumătatea dealului Greutăţilor şi a ajuns la un pom încărcat de rod, s-a aşezat la umbra lui şi a adormit numaidecât, spre răul şi durerea lui. Tărâmul fermecat este ţara adierilor blânde, încărcate dc miresme dulci şi blânde, care leagănă pelerinii şi îi fac să adoarmă. Aminteşte-ţi descrierea lui Bunyan: „Apoi au ajuns la un umbrar călduţ, care promitea o odihnă plăcută pelerinilor, fiindcă era împodobit cu ghirlande verzi, bănci şi mese. Avea şi un pat moale, pe care se puteau întinde cei obosiţi... Acest umbrar se numea Prietenul Leneşului, şi fusese făurit cu scopul de a-i ademeni pe pelerinii obosiţi la odihnă". Aminteşte-ţi acest adevăr: oamenii închid ochii şi se rătăcesc în ţara viselor şi a uitării atunci când ajung în locuri uşoare. Erskine remarca cu înţelepciune: „îmi place mai mult un diavol urlând, decât unul adormit". Nu există nici o ispită atât de periculoasă ca aceea de a nu fi ispitit. Sufletul nefericit nu doarme. După ce intrăm în linişte şi pace suntem în pericol de a aţipi. Ucenicii au adormit şi după ce L-au văzut pe Isus schimbat la faţă pe vârful muntelui. Ia aminte, creştin nepăsător, împrejurările bune sunt vecine ispitei. Fii cât se poate de fericit, dar veghează.