Meditații Charles Spurgeon

24

Octombrie

DIMINEAŢA

Se udă copacii Domnului. Psalmi 104:16

Fără apă, copacul nu rodeşte şi nu există. Vitalitatea este esenţială pentru creştin. Trebuie să existe viaţă - un principiu vital insuflat de Duhul Sfânt, altfel nu suntem copacii Domnului. Numele de creştin este un lucru mort. Trebuie să fim umpluţi cu spiritul vieţii divine. Viaţa aceasta este tainică. Noi nu înţelegem circulaţia sevei, prin ce forţă se înalţă, şi cu ce putere coboară din nou. Şi viaţa din lăuntrul nostru este o taină sfântă. Naşterea din nou este îndeplinită de Duhul Sfânt, care intră în credincios şi devine viaţa lui. Această viaţă divină se hrăneşte din trupul şi sângele lui Christos şi este susţinută prin hrană divină, dar cine ar putea să ne spună de unde vine şi unde se duce? Ce lucru tainic este seva! Rădăcinile caută în pământ, dar nu putem vedea cum extrag substanţele şi cum transformă mineralul în vegetal. Această lucrare are loc în întuneric. Rădăcina noastră este Christos Isus, şi viaţa noastră este ascunsă în El. Acesta este secretul Domnului. Sursa primară de viaţă a creştinului este secretă ca viaţa însăşi. Ce activitate permanentă are seva unui cedru! Înăuntrul creştinului, viaţa divină este întotdeauna plină de energie - nu rodeşte întotdeauna, dar lucrează mereu. Darurile credinciosului nu sunt în continuă mişcare, dar viaţa nu încetează nici o clipă să palpite în lăuntrul lui. El nu lucrează întotdeauna pentru Dumnezeu, dar inima lui trăieşte întotdeauna pentru El. După cum seva se arată în frunze și fructe, la fel trebuie să se întâmple cu un creştin adevărat. Darurile lui se arată în umblarea şi vorbirea lui. Dacă vorbeşti cu el, nu se poate abţine să nu vorbească despre Isus. Dacă îi observi acţiunile, vei vedea că a fost cu Isus. Are atât de multă sevă încât purtarea şi vorbirea lui sunt pline de viaţă.

SEARA

A început să spele picioarele ucenicilor. loan 13:5

Domnul Isus îşi iubeşte atât de mult poporul încât, în fiecare zi, face pentru ei un lucru egal cu spălarea picioarelor. El le primeşte acţiunile cele mai sărăcăcioase, simte durerile lor cele mai adânci, aude dorinţele cele mai slabe, şi uită toate fărădelegile lor. El este încă Slujitorul lor, dar şi Prietenul şl învăţătorul lor. El nu face numai fapte maiestuoase pentru ei, în calitate de Mare Preot, cum ar fi purtarea turbanului şi pietrele preţioase de pe pieptar, în timp ce mijloceşte pentru ei; El se umileşte şi trece printre copiii Săi purtând ligheanul şi ştergarul. Face acest lucru atunci când, zi după zi, ne îndepărtează slăbiciunea şi păcatele. Noaptea trecută, când te-ai rugat, ai mărturisit cât de nevrednică este purtarea ta, şi cât de slabă este mărturisirea credinţei tale. Chiar în seara aceasta trebuie să jeleşti din nou, fiindcă ai căzut în aceeaşi nebunie şi păcat din care te-a eliberat harul. Totuşi, Isus are mare răbdare cu tine. Îţi va asculta mărturisirea, şi va spune „da, voiesc,fii curăţit" (Matei 8:3), El va aplica din nou „sângele stropirii" (Evrei 12:24), va aducă pace conştiinţei tale şi va îndepărta orice pată. Atunci când Christos iartă păcătosul o dată pentru totdeauna şi îl primeşte familia lui Dumnezeu este un act de iubire veşnică. Totuşi, ce răbdare are Mântuitorul atunci când îndură repetatele căderi ale ucenicului Său cu multă blândeţe, şi spală zi de zi şi ceas de ceas fărădelegile copilului Său iubit! Să seci un potop de răzvrătire este un lucru minunat. Dar să înduri loviturile unor ofense repetate - să suporţi mereu încercările la care îţi este supusă răbdarea - este un lucru divin! In timp ce aflăm mângâiere şi pace în curăţirea zilnică a Domnului, influenţa ei ar trebui sä ne întărească vegherea şi să ne mărească dorinţa de sfinţenie. Este acesta cazul tău?