Meditații Charles Spurgeon

12

Aprilie

DIMINEAŢA

Mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu. Psalmi 22:14

Binecuvântatul nostru Domn a fost teribil de mişcat şi tulburat în suflet. „Duhul omului îl sprijineşte la boală, dar duhul doborât de întristare cine îl va ridica?" (Proverbe 18:14). Depresia adâncă este cea mai dureroasă încercare; orice altceva este nimic în comparaţie cu ea. Când Mântuitorul a strigat către Dumnezeu „nu Te îndepărta de mine" (Psalmi 71:12), a exprimat nevoia oricărui om tulburat şi chinuit de povară. Credinciosule, apropie-te de cruce în această dimineaţă, şi slăveşte-L pe Regele Gloriei, căci El este mai aproape de tine decât oricare altul, în nenorocire şi durere; observă-I dorinţa de a fi un Mare Preot Credincios,: care are „milă de slăbiciunile noastre" (Evrei 4:15). Cei încercaţi de tristeţe ar trebui să caute părtăşia apropiată cu Isus Ca să simtă în mod direct dragostea Tatălui nostru. Să nu ne lăsăm pradă disperării, de vreme ce învăţătorul a trecut înaintea noastră prin valea ei întunecată. Este posibil ca uneori să ne simţim obosiţi şi neliniştiţi în suflet, şi să dorim lumina feţei Domnului. In asemenea ocazii, să ne întărim gândindu-ne la simpatia Marelui nostru Preot. S-ar putea ca picăturile noastre de durere să dispară în oceanul suferinţei Sale, dar dragostea noastră va creşte. O, dragoste adâncă şi puternică a lui Isus, vino în inima noastră ca revărsarea unor ape! Acoperă-ne toate puterile, îneacă-ne toate păcatele, spală-ne toate grijile, ridică-ne sufletul de pe pământ şi poartă-1 până la picioarele Domnului. Apoi lasă-ne acolo, ca pe nişte scoici sfărâmate, spălate de dragostea Lui, fără preţ şi fără merite; iar când Domnul îşi va pune urechea lângă noi, va auzi în inimile noastre ecoul valurilor dragostei Sale, care ne-au purtat până la limanul odihnei veşnice.

SEARA

Grădina împăratului. Neemia 3:15

Menţiunea lui Neemia ne aminteşte de Paradisul pregătit pentru Adam de împăratul împăraţilor. Păcatul a ruinat curând locaşul desfătărilor, şi i-a aruncat jos pe copiii oamenilor, la pământul care le-a adus spini şi pălămidă. Suflete, aminteşte-ţi căderea, fiindcă a fost căderea ta. Jeleşte-L pe Domnul iubirii, atât de dispreţuit de primii membri ai rasei din care faci şi tu parte. Priveşte balaurii şi demonii care locuiesc astăzi pe pământul care a fost
odinioară grădina încântărilor. Gândeşte-te şi la altă grădină a împăratului, udată de apele sângelui împăratului. Este Ghetsemani, şi ierburile sale amare sunt mai dulci decât fructele Edenului pentru sufletele născute din nou. Aici a fost nimicită viclenia şarpelui din prima Grădină. Aici, blestemul a fost luat de la pământ şi pus pe capul Seminţei făgăduite. Suflete, gândeşte-te la agonie şi patimi; întoarce-te în grădina de pe Muntele Măslinilor şi priveşte-L pe Mântuitor salvându-te din starea ta pierdută. Aceasta este Grădina Grădinilor, fiindcă aici a avut loc lupta dintre vina păcatului şi puterea iubirii. Dar nu mai există o altă grădină a împăratului? Ba da, suflete, tu eşti, sau ar trebui să fii. Au înflorit florile în inima ta? Au apărut primele fructe? Se poate plimba împăratul la umbra copacilor din grădină? Asigură-te că plantele sunt udate şi plivite, şi că vulpile sunt izgonite. Vino, Doamne, şi îngăduie adierii Tale cereşti să împrăştie miresmele din grădina mea. Nu trebuie să uităm nici biserica, şi ea o grădină a împăratului. O, Doamne, trimite-i prosperitate. Reclădeşte-i zidurile, hrăneşte-i plantele, culege-i fructele, şi transformă-i pustiul într-o grădină a împăratului.