Meditații Charles Spurgeon

13

Aprilie

DIMINEAŢA

Prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir. Cântarea Cântărilor 1:13

Mirul a fost ales să-L simbolizeze pe Isus din cauza valorii, parfumului şi farmecului său, din cauza calităţilor sale dezinfectante, vindecătoare şi conservante, şi din cauza legăturilor sale cu jertfa. Dar de ce este El comparat cu „un mănunchi de mir"? Mai întâi, din cauza abundenţei. El nu este o picătură, ci un ocean. Nu este un fir sau o floare, ci un mănunchi întreg. În Christos îmi sunt împlinite toate nevoile, aşa că nu scap nici un prilej de a cere. „Prea iubitul" nostru este comparat cu un mănunchi şi din cauza varietăţii, fiindcă în Hristos nu există numai un lucru necesar, ci „în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii" (Coloseni 2:9). Orice necesitate poate fi împlinită în El. Gândeşte-te la toate titlurile lui Isus, şi vei vedea că există o mare varietate: Profet, Preot, Rege, Mire, Prieten, Păstor. Studiază-L în viaţa, moartea, învierea, înălţarea şi a doua Sa venire; priveşte-L în virtuţile, bunătatea, curajul, jertfirea, dragostea, credincioşia, adevărul şi îndurarea Sa. El este un mănunchi de desăvârşire. „Un mănunchi de mir" care trebuie păstrat — depozitat într-un recipient de valoare, şi nu aruncat, trebuie să-L considerăm comoara noastră cea mai de preţ. Trebuie să-I păzim cuvintele şi legile. Trebuie să ne ţinem sub Cheie gândurile şi cunoştinţele despre El, altfel diavolul le va fura. Mai mult, Isus este „un mănunchi de mir" pentru calităţile sale unice. Simbolul sugerează ideea harului deosebit, distinctiv. Dinainte de întemeierea lumii, El a fost pus deoparte pentru poporul Său, şi îşi oferă parfumul numai celor care înţeleg cum să intre în comuniune cu El, cum să aibă părtăşie cu El. O, binecuvântat este poporul căruia Domnul îi dezvăluie secretele Sale, şi pentru care a fost pus deoparte. O, fericiţi şi aleşi sunt acei care au fost făcuţi să spună „prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir".

SEARA

Să-;i pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, si va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el. Levitic 1:4

Domnul nostru făcut păcat pentru noi este simbolizat aici prin transferul semnificativ al păcatelor asupra taurului, transfer înfăptuit prin intermediul bătrânilor poporului. Punerea mâinii nu era doar o atingere, fiindcă în alte locuri din Scriptură cuvântul „a pune" are înţelesul de a apăsa, ca în expresia „mânia Ta mă apasă" (Psalmi 88:7). Cu siguranţă că aceasta este însăşi esenţa şi natura credinţei, care nu numai că ne aduce în contact cu marele înlocuitor, ci ne şi învaţă cum să lăsăm asupra Lui toată povara vinovăţiei noastre. Iehova a pus toate păcatele poporului pe capul înlocuitorului, dar fiecare păcătos este chemat să ratifice personal acest legământ solemn, şi să pună mâna pe capul „Mielului care a fost junghiat" (Apocalipsa 13:8). Credinciosule, îţi aminteşti ziua în care ai obţinut pentru prima dată iertarea prin Isus, Purtătorul Păcatelor? Poţi să te alături scriitorului care spune: „sufletul meu îşi aminteşte cu încântare ziua eliberării. Împovărat de vină şi plin de teamă, L-am văzut pe Salvatorul şi înlocuitorul meu, şi mi-am pus mâna pe capul Lui. O, cât de timid am fost la început, dar apoi mi-a crescut curajul, şi încrederea mi s-a întărit până când mi-am vărsat tot sufletul înaintea Lui. Acum mă bucur neîncetat ştiind că păcatele mele nu mă mai apasă, fiindcă au fost puse pe capul Lui. Asemeni bunului samaritean, Isus a pus toate păcatele mele viitoare în contul Său". Binecuvântată descoperire!

Veşnică mângâiere pentru sufletul meu!
Păcatele mele fără număr au trecut
Asupra Lui, şi pentru veci au dispărut
Pierdute în şuvoiul sângelui de la Calvar
Ce spală orice crimă, prin jertfa şi prin har.