Meditații Charles Spurgeon

14

Mai

DIMINEAŢA

Impreună moştenitori cu Christos. Romani 8:17

Împărăţia nesfârşită a universului Tatălui Său este a lui Christos prin drept divin. Ca „moştenitor al tuturor lucrurilor". (Evrei 1:2), El este singurul proprietar al vastei creaţii a lui Dumnezeu. El ne-a îngăduit să împărţim cu El această proprietate, prin virtutea moştenirii ratificate de Dumnezeu cu poporul ales. Străzile de aur ale paradisului, porţile de mărgărit, râul vieţii, binecuvântările veşnice şi slava nesfârşită sunt, prin binecuvântatul nostru Domn, ale noastre prin posesie veşnică. El împarte tot ce are cu poporul Său. El şi-a aşezat coroana regală pe fruntea bisericii, numind-o împărăţie, iar fiilor ei le-a spus că sunt „o preoţie împărătească" (1 Petru 2:9), o generaţie de împăraţi şi preoţi" (Apocalipsa 1:6). El s-a lipsit de coroană pentru ca noi să putem avea cununi de slavă. El nu doreşte să se aşeze pe tron până nu pregăteşte un loc tuturor oamenilor răscumpăraţi prin sângele Său. Atunci când fruntea este încununată, întregul trup străluceşte de onoare. Iată răsplata fiecărui creştin biruitor! Tronul lui Christos, coroana, sceptrul, palatul, comorile, hainele şi moştenirea sunt ale tale. De departe superior geloziei, egoismului şi lăcomiei — care nu aduc nici un avantaj celor ce le practică - Christos îşi împarte fericirea cu poporul .Său. „Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o Tu" (Ioan 17:22) „V- spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voăstră să fie deplină" (Ioan 15:11). Zâmbetul Tatălui este mai plăcut, fiindcă este împărtăşit de poporul Său. Onorurile împărăţiei sunt mai demne de dorit, fiindcă poporul Său domneşte cu El în slavă. Biruinţa Sa este mai valoroasă, fiindcă prin ea poporul Său este învingător. El se bucură de tronul Său, fiindcă are loc acolo şi pentru ei. El se bucură de haina sa regală, fiindcă şi ei sunt îmbrăcaţi în veşminte împărăteşti. El se bucură de bucuria Lui, fiindcă îi cheamă să intre şi ei în ea.

SEARA

Va lua mieii în braţe, şi îi va duce la sânul Lui. Isaia 40:11

Cine este cel despre care se vorbeşte atât de frumos? Păstorul cel bun. De ce duce mieii atât de aproape de inimă? Fiindcă are o inimă bună, şi orice slăbiciune îl atinge. Suspinele, neştiinţa şi slăbiciunea mieilor fac apel la compasiunea Lui. Este datoria Lui, ca Mare preot, să aibă grijă de cei slabi. In afară de asta, El i-a răscumpărat cu sângele său, aşa că ei sunt proprietatea Lui. Trebuie să aibă grijă de cei care L-au costat atât de mult. Este responsabil pentru fiecare miel, legat prin legământ să nu piardă nici unul. Mai mult, ei sunt o parte din răsplata Sa slăvită. Dar cum înţelegem expresia „îi va duce"? Uneori El îi duce când nu îngăduie să sufere prea multe încercări. Viaţa este blândă cu ei. Adesea sunt „duşi" atunci când sunt învăluiţi în dragoste, ca să poată îndura totul mai uşor. Deşi nu au prea multe cunoştinţe, ştiu destule despre blândeţea Păstorului. Adesea El îi duce oferindu-le o credinţă foarte simplă, care ia făgăduinţele aşa cum sunt şi, în nădejde, aleargă la Isus cu orice necaz. Simplitatea credinţei lor le oferă o mare încredere, care îi ridică deasupra lumii. El duce mieii la sânul Său. Iată dragostea nemărginită. Iar purta El lângă inimă dacă nu i-ar iubi atât de mult? Apropierea este foarte strânsă; sunt atât de aproape încât nu s-ar putea apropia mai mult. Intre ei există o familiaritate sfântă, fiindcă Christos le oferă nenumărate dovezi de dragoste celor slabi. Ei sunt în perfectă siguranţă; cine i-ar putea lovi lângă inima Lui? Duşmanul ar trebui să-L lovească pe Păstor întâi. Ei au parte de odihnă desăvârşită şi mângâiere blândă. Cu siguranţă, suntem departe de a vedea pe deplin infinita iubire a lui Isus!