Sămânța bună
Visul țăranului
Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi.
Matei 6.8
Într-o povestire veche se spune că un țăran, asemenea multora din vremea noastră, era nemulțumit de vremea de afară și își zicea în sinea lui: „Cerul nu se pricepe la plugărie; dacă aș avea eu putere să comand cum să fie vremea, altfel ar merge lucrurile și altele ar fi recoltele“.
În visul său, țăranul a auzit o voce care părea venită de sus și care i-a spus: „Fie după dorința ta!“. De atunci, țăranul comanda când soare, când ploaie; când căldură, când precipitații. Holdele crescuseră ca o pădure. „Ei, asta da agricultură“, și-a zis țăranul cu mândrie. A sosit însă timpul secerișului. Țăranul și-a mărit hambarele și a început secerișul. A dat însă de ceva neașteptat: spicele erau goale. Țăranul nostru uitase să comande la vremea potrivită vântul, și astfel polenizarea nu s-a putut face. Holdele erau minunate, dar fără rod. Omul a rămas rușinat și, după ce s-a trezit din acel vis, nu a mai cârtit cu privire la mersul vremii.
Adesea și noi ne asemănăm în multe privințe cu acel țăran. Cârtim când plouă, cârtim când este soare, cârtim când este vânt, cârtim, cârtim mereu… Însă Tatăl ceresc știe cum să conducă natura, ca să ne fie de folos. Tot ce vine de sus, de la Tatăl nostru ceresc, este un dar desăvârșit. De aceea, să fim mulțumiți cu ceea ce primim de la Dumnezeu. Mulțumirea este întotdeauna rezultatul unei inimi care se sprijină pe făgăduințele lui Dumnezeu.